lejer, de weekend, cu prostituate

De cand am ajuns in Berlin ma preocupa treaba asta. Dar mi-am zis ca ma preocupa degeaba asa ca am diluat nitel preocuparea si am lasat-o sa zaca undeva la coada preocuparilor marunte. Dar de fiecare data cand vad prostituate berlineze imi revine intrebarea, imi revine preocuparea. Nu am mai vazut in nici un oras asa ceva. Si ma binedispune ceea ce vad. Langa fiecare prostituata e un domn sau sunt mai multi domni. Si, in loc de o negociere grabita, jenata, cu ochii in jos, vad de absolut fiecare data si in cazul oricarei prostituate lungi discutii ca intre indragostiti. Barbatii sunt curtenitori si veseli, se intind la discutii de cate un sfert de ora, de cele mai multe ori pleaca singuri, luandu-si “la revedere” de la prostituate ca de la niste prietene apropiate. Iar prostituatele zambesc, spun lucruri hazlii, nimic contrafacut, nici o placa, nici o stinghereala. Lungile si languroasele discutii intre prostituate si clienti sunt o bucata foarte importanta din imaginea Berlinului la mine in minte. Imaginea Berlinului la propriu si la figurat.

Prostituatele – treaba complicata, nu stiu daca doar in Romania sau peste tot. Savoarea cu care le-am privit eu intotdeauna nu mi-a fost impartasita de prea multe prietene. Eu am crescut cu imaginea prostituatei in literatura, am stiut de mica si mi se confirma si astazi ca prostituata este personaj literar de calibru mare, e ofertanta ca personaj, este o ancora si cand citesti si cand scrii. Simpatia mea pentru ea este la fel de mare ca cea pentru marinari, soldati, cersetori, nebuni, zei. Ingredient vital, cu alte cuvinte. Poate (de fapt, sigur) ca si relaxarea parintilor mei fata de subiect mi-a lasat intacta placerea de a-mi imagina cum aratau prostituatele la care se ducea Kafka, de exemplu, sau placerea de a privi femeile in varsta, fardate ca niste clovni, vesnic la datorie in dubitele lor de pe marginea apei in Hamburg.

Prima oara cand am intrat in contact direct cu o prostituata a fost pe Aviatorilor. Eram cu prietenul meu si ne asezaseram, fara sa stim, pe banca fetelor care isi asteptau acolo clientii. Au venit doua, lungi, slabe si musculoase si ne-au spus ca se aseaza si ele cu noi pe banca, spera ca nu ne suparam. Aveau amandoua o incarcatura foarte interesanta, o lehamite vecina cu lehamitea omului foarte inteligent. Erau atat de sictirite incat pareau intelepte. Nu am putut sa stam prea mult cu ele, ca devenea ciudata toata scena, se opreau masini, le mai intrebau domnii cate ceva si pe urma se uitau nedumerit la noi. Ne-am zis sa nu cumva sa le stricam piata, ne-am luat “la revedere” si am plecat. Ma gandesc la fetele alea doua si astazi, pe una cred ca am mai vazut-o. Imbatranise un pic dar nu mult, imbatranirea ii daduse parca si mai mult farmec.

Retraind in minte situatia de pe banca, am inceput sa iau, cu tipica-mi asa-zisa deformare mentala, foarte in serios subiectul si, de unde eram intr-o legatura ancestrala si tandra cu problema, am ajuns, dupa doar o noapte de gandire, sa imi fac planuri de eliberare a fetelor din statutul lor, mi-am imaginat cum sunt tratate, mi-am imaginat plastic intrarile si iesirile la ele in camera si nu numai la ele in camera, ca sa ma exprim ocolit. Le-am vazut ca pe niste victime, am vrut sa ma duc din fata in fata si sa explic cum poate sa faca si altceva, cum poate sa renunte la a fi folosita si umilita. Barbatii din jurul meu nu m-au sustinut in problema. Dar eu nu m-am suparat deloc, eu nu ma supar deloc cand cineva nu imi sustine o idee, mi se pare o barbarie sa bagi un proiect pe gatul cuiva. Tu lucrezi la el discret si, daca e cineva interesat, te gaseste el, nu trebuie sa dai cu proiectul in populatie. Ti-ai declarat intentiile si gata. Nu e nimeni cu tine in problema, nu-i nimic, incerci sa afli de ce nu e. Barbatii au avut cam toti aceeasi parere. Ca eu idealizez meseria, ca nu trebuie sa im imaginez ca in fiecare curva se ascunde Julia Roberts, unii au ras imaginandu-si cum as arata eu ducandu-ma din fata in fata si incercand sa vorbesc despre exploatare, libertate si asa mai departe. Baietii mi-au spus direct ca o sa vina pestii si o sa ma goneasca. Asta daca nu o sa ma scuipe si injure intai fetele. Ideea era ca nici o prostituata nu vrea foarte mult sa renunte la meseria ei. M-am simtit foarte prost, m-am simtit asa cum imi imaginez ca se simt femeile care vor sa isi schimbe sotii si care ii freaca la cap cu cine stie ce tampenii de genul orei la care vin acasa, pornografiei, cumparaturilor, vacantelor, curateniei in casa si altor cacaturi. Iata-ma dorindu-mi sa schimb destinul omului care nu vrea sa isi schimbe destinul. Iata-ma salvatoarea unor oameni care nu vor sa fie salvati.

Mi-am dat seama ca, de fapt, nu voiam sa le salvez pe fete de prostitutie ci de mizeria pe care o aducea romanismul in toata treaba. Ma gandeam ca abuzurile in zona asta trebuie sa fie pe masura abuzurilor din orice zona romaneasca. Ma ingrozea lipsa de respect, neintelegerea faptului ca prostitutia este o meserie ca oricare alta, desconsiderarea femeilor in cauza si de-aici imi veneau toate ideile cumplite in privinta vietii fetelor. Dar combinand cele spuse de baieti cu imaginea generala a imposibilitatii de a schimba ceva in Romania, am renuntat la fantezia mea de a educa fetele care se prostitueaza. M-a ajutat si faptul ca un prieten care a fost la o prostituata mi-a zis ca fata are ambitia de a deveni psiholog dat fiind ca a strans, involuntar, foarte multe povesti despre impotenta, lipsa de comunicare intre parteneri, gesturi sexuale firesti vazute de catre romani ca supreme perversiuni. Mi-am zis ca fetele in Romania au ambitie mare si ca nu raman ele prostituate mult timp.

Aici insa mi-a trecut prin cap ca fetele raman in meseria asta mult timp. Ca nemtii fac serios orice meserie. Cu zambetul pe buze si cu energie pana la capat. Toata treaba cu fututul pe bani intrand in sistem la fel de neted ca brutariile, nu mai are nimeni sansa de a-si pune problema ca poate nu e in regula sa ti-o tragi pe bani o viata intreaga. Fetele rad si discuta cu clientii, nimeni nu le agreseaza, nimeni nu le supara, ele au dreptul sa refuze clienti si, fie vorba intre noi, am vazut ca pe cei hidosi, batrani sau beti ii cam refuza. Sunt atat de amabile, frumoase si zambitoare incat multa lume spera intr-o rezolvare miraculoasa cand le intalneste.

Sa va spun o poveste care pe mine m-a miscat foarte, foarte tare. Nu stiu exact in ce directie m-a miscat dar m-a miscat. Am vazut o emisiune despre asta, nu am putut primi informatii la prima mana, din pacate. O doamna in varsta, foarte bogata si foarte frumoasa, nu reusise in toata viata ei sa aiba nici macar un orgasm. Se intampla multor femei, doar ca la noi, la romani, discutia despre asta o sa apara peste 100 de ani sau niciodata. Doamna in varsta se hotarase sa se duca la o prostituata pentru ca sotul ei se dusese o viata intreaga la bordel si se declarase satisfacut sexual. Venise si doamna sa incerce. Dupa sexul cu o tipa foarte amabila si frumoasa, doamna arata ca si cum ar fi fost proaspat scoasa dintr-o masina de spalat. Cuifulita, umeda, pierduta. Nu stia exact ce sa spuna reporterului. “Cum a fost?” a intrebat reporterul. “Minunat. Absolut minunat. Nu imi revin.” Fata de langa ea era foarte mandra si o tot mangaia pe doamna. Am mai vazut un reportaj despre o prostituata specializata in virgini batrani. De fiecare data cand iesea un virgin de la ea, spuneai ca a iesit de la un dentist priceput. Ce vreau sa spun este ca aici fetele isi iau meseria in serios si genereaza, de multe ori, satisfactii spectaculoase si cu oarece morala, nu doar un pic de sperma tasnita la necaz. Iar asta creeaza o soliditate a meseriei, o soliditate pe care nu simti nevoia sa o fisurezi cu toate ca iti staruie in minte ca orice femeie poate sa devina mai mult de-atat si ca a te culca zilnic sau aproape zilnic cu necunoscuti e riscant fizic si psihic.

Gandindu-ma, asadar, la o oarece simbolistica a veseliei si curtoaziei din jurul prostituatelor berlineze, nu mai stiu daca sa raman sau nu binedispusa. Pentru ca aceasta veselie, aceasta politete este prezenta in toate zonele prestarii de servicii in Germania, facandu-le pe toate sa para la fel de confortabile. Nu doar pentru clienti ci si pentru prestatori. Acceptarea, impachetarea frumoasa a fiecarui lucru poate ascunde multe chestii imputite pe care lumea nu le mai vede. Asa ca nu stiu daca fetelor nu le-ar fi mai de folos niste priviri de baba inchistata decat zambetele tuturor, inclusiv ale mele. Poate ca asa ar simti mustrarea aia care te scoate din minti cand esti mic dar pentru care ai da orice cand te faci mare.

Later edit: e aici in Berlin o prostituata barbat, nu imi vine sa ii zic gigolo, ca nu imi place titulatura si nici nu imi descrie prea plastic gandurile. Baiatul asta e turc si face sex si cu homosexuali si cu heterosexuali. E specializat in umilinta, in dominare. Clientii lui, majoritatea apasati de un job cu multa responsabilitate sau, fara gluma, de o nevasta pisaloaga, vor sa fie umiliti. Nimic deosebit pana aici. Nuanta care urmeaza spune foarte mult despre nemti: ii cer turcului sa ii umileasca spunandu-le explicit si repetat ca e turc si ca uraste nemtii si ca vrea sa ii distruga ca natie, ca simbol al faptului ca Germania este invadata, asa cum stiti, de turci iar valorile germane se amesteca, uneori armonios dar de cele mai multe ori nu, cu cele turcesti. Treaba mai cinstita, din punctul meu de vedere. Macar nu e cu zambete de nici o parte.

~ prin confruntadurerea pe 28 august 2009.