a fi calcat in picioare
Cum e cand cineva te desfiinteaza? Ca om, ca profesionist, ca ganditor, ca perspective. E bine sau e rau? Asta este intrebarea care s-a conturat dupa zile de apatie dureroasa. Stat in pat sau pe un fotoliu si privit in gol. Foarte multe ore. Mancat cu greu, la insistentele cuiva, pentru ca toata culoarea din fata si din buze imi pierise. Iesit doar putin la aer, tot la insistentele unor prieteni care, cunoscandu-ma, stiu cand imi este rau fizic si mai stiu si ca eu nu spun niciodata ca imi este rau. Partea cu spalatul e singura parte care mi-a amintit de zilele anterioare desfiintarii. Uneori, in dus, am avut senzatia ca lucrurile nu s-au schimbat. Apa curge la fel, ai acelasi gel de dus, stai in acelasi loc, samponul miroase familiar, te pregatesti pentru o zi noua si atunci ai senzatia ca ziua aia noua chiar va exista, ca nu va fi doar privit in gol.
Orice om inteligent are, daca e sa fim sinceri, atractia de a se simti desfiintat. Pentru ca orice om inteligent are o multime de probleme cu el insusi, o multime de complexe, o multime de indoieli in ceea ce-l priveste. Atunci cand cineva il face praf, intimidandu-l si spunandu-i ca tot, absolut tot in ceea ce-l priveste este impostura, greseala, inutilitate, omul destept raspunde in gand, grabit si involuntar “asa e”. Si asculta hipnotizat mai departe. “In sfarsit”, se gandeste el, “cineva ma vede cu adevarat”. Cineva vede dincolo de functionarea prefacuta, cineva vede esenta iar esenta… cum sa fie ea? Relativa, subreda, incerta. Nu poti spune niciodata “sunt extraordinar”. Sau o poti spune dar nu o crezi, o spui ca sa te aperi, ca sa te incurajezi dar nimeni nu poate sa creada asta decat daca este un mare idiot.
Ce invatam dintr-un discurs care ne calca in picioare cu metoda si cu sange rece? Vorbesc cat se poate de serios, ma intreb cat se poate de serios: ce invatam dintr-un astfel de discurs? Nu iti poti lua doar anumite elemente. Pentru ca abuzul, intimidarea se bazeaza pe ruperea ta brutala de propria identitate, de orice iti este familiar, de orice constituie confortul tau mental. Tu nu mai esti acelasi om ca in clipa in care a inceput discursul si atunci nu mai faci aceleasi lucruri pe care le puteai face inainte de inceperea discursului. Esti intai lovit dibaci in moalele capului, imobilizat la figurat si apoi asculti fara putere, fara discernamant tot ceea ce ti se varsa in fata. Esti la pamant, esti legat si esti lovit. Nu ai ce sa faci. Nu poti decat sa speri ca iti vei aminti cat mai multe din frazele discursului asa incat sa le notezi undeva cand esti din nou in elementul tau, sa le privesti apoi atent si sa le dai un sens. Pentru ca un om destept are urmatorul handicap: el vrea sa dea sens oricarui lucru. Dar oricarui lucru. S-ar putea ca unele lucruri sa nu aiba cine stie ce sens. Dar el nu intelege asta, el tot cauta sensul. La un moment dat gaseste sensul. Nu stie daca este cel real dar are o banuiala ca, da, este cel real. Intelege ca cel care a tinut discursul distrugator nu a avut intentii bune, nu a fost profesorul sever care joaca un rol doar pentru a-si motiva elevul. Ci a fost doar un om care a avut placerea sa loveasca. A te gandi de ce a lovit cineva este o pierdere de timp. Daca nu te faci psihoterapeut, daca nu vrei sa iti documentezi psihopatologia raului, chiar nu are rost sa incerci sa realizezi de ce a vrut cineva sa te loveasca. Ti se pare ca te vei vindeca descoperindu-i motivatia dar uneori motivatia te poate ingrozi mai mult decat apatia, mai mult decat durerea prezenta, mai mult decat cautarea disperata.
Revin: ce faci cu un discurs intentionat sa te scoata din uz, un discurs care si reuseste sa faca acest lucru? Sigur, ne spunem sa ignoram raul, mai ales pe cel transparent, mai ales pe cel care este evident dar nu putem face asta, nu putem da replicile potrivite la momentul potrivit, nu putem parasi o discutie atunci cand simtim ca ceva devine abuzator, imputit, nu putem lovi inapoi pe moment sau poate nu putem sa facem asta niciodata. Nu putem lua nimic din ce spune cel pornit sa te intimideze drept bun, nu putem nici sa ne scoatem din cap energia cumplita a momentului, diferite priviri, diferite gesturi, nu putem nici sa ne razbunam pentru ca razbunarea este suspecta intotdeauna, te pune pe tine intr-o lumina proasta, intotdeauna cel lovit pare ridicol in disperarea lui de a-si exprima durerea si de a face dreptate.
Cliseul ar fi: stai si descoperi sau redescoperi cine esti cu adevarat. Dar cum se face asta? Sa fim seriosi. Cum se face asta in cateva saptamani, luni? Asta nu se face nici intr-o viata.
Dar dincolo de clisee, atunci cand cineva isi planifica sa te intimideze, sa te complexeze si sa te faca sa crezi ca esti un nimic, reuseste. Iar tu nu vei mai fi niciodata acelasi om ca inaintea acestei intamplari. Dar nici nu ai vrea sa devii un om care sa stie cum sa reactioneze la un discurs intentionat sa te faca praf. Asa ca ramai suspendat, incapabil de reactie. Pana cand? Habar nu am. Chiar nu am.
*Daniel McGrory, poate ca e bine sa te pun, ca echilibru, in finalul acestui post. Ai fost unul din primii oameni care m-au facut sa simt ce inseamna grandoarea sufleteasca fara echivoc, fara fisura. Un jurnalist senzational, un om de o caldura coplesitoare. Sper ca dincolo esti cel putin la fel de fericit ca aici. De fapt, am aceasta convingere, data fiind lumina ta spectaculoasa. Vei ramane intotdeauna in sufletul meu si esti personaj important in romanul meu autobiografic. Sper sa-l citesti de dincolo. Si sper sa-ti placa.
“Pentru ca un om destept are urmatorul handicap: el vrea sa dea sens oricarui lucru.” Asadar include asta în povestea ta, ca pe o oglinda, o masca neagra am putea spune, da-i sensul contra-sensului. Eu cred cu tarie ca adevarul este întotdeauna undeva la mijloc, între parerea noastra si parerea altora despre noi. Nu stiu daca cine te-a desfiintat este femeie sau barbat, daca e legat de tine pe cale personala sau profesionala. Oricum ar fi, tu mergi pe drumul tau, pentru ca e decizia ta, press ignore, nici mãcar nu te gândi la cât de aspru au fost criticati si ridiculizati atâtia creatori, exploratori, inventatori. Toti suntem singuri, toti suntem unici, în ce avem mai bun si mai rau în noi. Scrie ceea ce vrei sa scrii, si-apoi vei vedea. Nu lasa opiniile altora sa te stavileasca.
Antoaneta a spus asta la 20 iulie 2009 la 5:47 am
” Atunci cand cineva il face praf, intimidandu-l si spunandu-i ca tot, absolut tot in ceea ce-l priveste este impostura, greseala, inutilitate, omul destept raspunde in gand, grabit si involuntar “asa e”. ”
Nu cred ca are a face cu inteligenta. Cred ca are a face mai mult cu instinctul celuilalt, care ii spune unde sa loveasca. Iar astfel de lovituri amesteca, de obicei, un sambure de adevar (pentru ca altfel n-ar fi eficiente, nu ar atinge pe nimeni) cu exagerari, distorsiuni sau minciuni pur si simplu (pentru ca altfel n-ar mai durea). Si adevarul gol-golut poate durea de unul singur, dar intr-un discurs care are drept unic scop desfiintarea cuiva, nu cred ca se pune problema adevarului gol-golut, nedistorsionat si, mai important, netrunchiat. Sunt foarte putini oamenii pe care-i poti desfiinta doar spunandu-le intreg adevarul despre ei. Poti eventual alege bucatelele care-ti convin, alea care dor.
In ce ma priveste, ma declar mai degraba preocupat de mecanismele noastre interioare care ne fac vulnerabili la astfel de atacuri. La chestia aia care ne face sa spunem automat “asa e”. Cred ca e ecoul tuturor vocilor care ne-au spus, din frageda pruncie si pana acum, “nu esti in stare de nimic”, “esti prost”, “esti urat”, “esti lenes”, “n-ai sa faci nimic in viata”, “ce urechi mari ai, bunico” etc. Alea care sapa stima de sine a oricui. Vocile astea exista, mai puternice sau mai slabe, pentru fiecare dintre noi, ca e vorba de parinti, educatori sau altii.
PS. Daca ai chef de niste psihologie (stiu ca incepe sa devina un obicei ca eu sa diseminez pe-aici diverse referinte din psihologie
), citeste Eric Berne – Ce spui dupa buna ziua (What do you say after you say hello in original). Trateaza inclusiv chestia asta.
paganu a spus asta la 20 iulie 2009 la 9:44 am
sa fugi cat poti de astfel de oameni si sa nu privesti in urma! daca alegi sa ramai si sa-i asculti vei ajunge sa-i crezi.
o persoana care incearca sa-ti demonstreze ca tu chir nu esti bun/a are scopuri nedemne sau iti e dusman.ar fi indicat ca atunci cand acest discurs defaimator inceteaza tu sa nu mai fii demult in preajma.
inteligenta inseamna foarte multe lucruri.ne-am obisnut sa o numim IQ, dar inteligenta emotionala uneori e mai importanta datorita faptului ca poare frana drastic un IQ inalt.sigur ai vazut genii ratate sau mediocrii realizati peste asteptari.
deci un om inteligent este persoana care se adapteaza rapid la schimbarile din mediu ,nu va spune niciodata ”asa e”,gandeste si actioneaza .cel mai greu e sa ai un sef retard
te las,nu mai am timp
ps-invata sa te eliberezi de pretentiile celorlalti si ocoleste jocurile csre ti se impun.
fii liber/a sa.ti alegi propriile jocuri
oana a spus asta la 20 iulie 2009 la 12:07 pm
Ma regasesc atat de mult in aceasta postare.
1. Cred ca cineva nu te poate influenta decat daca tu il lasi (vezi postarea ta anterioara cu hate mail – mi-a placut tare mult atitudinea ta, chit ca nu am comentat).
2. Inteligenta e deseori un handicap din cauza cautarii perfectiunii, Adevarului, Frumosului (absolute).
ex. Oamenii inteligenti tind spre perfectiune. Perfectiunea e certa, nu are indoieli. Oamenii inteligenti stiu ca se poate avansa mereu, stiu ca se poate si altfel, mai bine, mai.. Oamenii inteligenti au indoieli si regrete, care pot fi exploatate foarte usor.
3. Cred ca e util sa afli de ce te-a lovit cineva. De la un punct incolo, nu mai conteaza, intr-adevar. Dar e util.
Te ajuta foarte mult la “revenire”. La re-constructie.
Daca cel care te-a lovit a avut ca scop sa te faca sa-ti vezi niste defecte, ca sa te ajute (si sa te ajuti) sa le corectezi, poate vei reusi sa te imbunatatesti. Poate. Durerea desfiintarii e in continuare imensa, dar macar stii ca ti-a vrut binele. Poate candva veti putea fi (iarasi) prieteni.
Daca cel care te-a desfiintat a facut-o ca sa se inalte pe el, de indata ce-ti vei reveni, vei sti ca sa deschizi ochii altadata. E pacat sa dam voie oamenilor de nimic sa ne distruga.
Le dam senzatia ca ar fi stapanii lumii si vor avea si mai multa putere negativa data viitoare. Si poate altii loviti de ei vor fi chiar mai vulnerabili decat am fost noi.
Am scris asa mult inspirandu-ma din experientele proprii, create atat de oameni care mi-au vrut binele (sau au crezut ca-mi fac bine desfiintandu-ma), cat si de oameni care au vrut “Sa se inalte pe ei, coborandu-ma pe mine”. O astfel de desfiintare, survenita cand eram copil, mi-a marcat viata complet si, desi am trecut peste, inca imi pare rau ca nu am putut deschide ochii mai devreme. M-am intrebat deseori de ce tocmai eu am fost desfiintata, si cei din jur nu au patit nimic. Raspunsul, venit dupa multi ani, a fost ca toti am fost atinsi, doar ca unii au stiut/putut sa respinga discursurile, iar copiii ori au fost distrusi, ori au ajuns sa le integreze in propriile discursuri desfiintatoare.
De-asta cred ca trebuie luata atitudine impotriva celor care practica astfel de lucruri… fie ei profesori, bunici, critici de arta, mame sau iubiti.
Scuza-mi desfasurarea de forte, posturile tale imi inspira deseori rascoliri intime, pe care nu sunt in stare sa le asez in articole pe propriul meu blog. Aici la tine, modul tau structurat ma atinge
multumesc.
xelomon a spus asta la 20 iulie 2009 la 1:28 pm
..si cele mai multe traume isi au originea in copilarie cand nu stim cum sa ne aparam de ceilalti. in hipnoza esti intors in timp si spatiu atunci si acolo si redresezi situatia pe loc
cand crestem invatam oarecum sa ne aparam de noi si de ei,suntem copaci,dar mici suntem doar frunze in bataia vantului
abuz emotional se numeste
o. a spus asta la 20 iulie 2009 la 2:20 pm
@Antoaneta: draga mea, iti multumesc. Deconcertant este faptul ca nu scriitura mi-a fost atacata ci motivatiile scriiturii, acesta a fost samburele desfiintarii. Ar fi fost atat de simplu ca cineva sa imi atace scriitura. Ar fi fost o rana superficiala. Dar dificila este o radiografie amatoriceasca a motivatiei tale de a functiona, de a trai si de a scrie. Asta te poate lovi teribil.
@Paganu: cu siguranta ca instinctul celuilalt, mai ales daca este un instinct cultivat (suna paradoxal, da), probat de multe ori, este stapanul absolut al unei situatii de genul celei pe care am descris-o. In consecinta, asa cum spui atat de corect, trebuie sa ne concentram asupra mecanismelor care ne fac vulnerabili si transparenti in fata instinctelor celorlalti.
Am mare chef de niste psihologie si nimic nu ma remonteaza mai serios decat o carte recomandata. In plus, eu am luat foarte in serios fiecare carte recomandata aici pe blog, am cautat-o imediat cum mi-a fost recomandata. Mi-ai dat cea mai terapeutica activitate: cautarea unei carti. Aceasta activitate urmand sa fie completata de alta forma de terapie solida: citirea unei carti. Eric Berne. Incep cautarea, astept citirea. Si iti multumesc foarte mult.
@Oana: mi-ai amintit de o carte despre inteligenta emotionala si ma bucur foarte mult ca mi-ai amintit de ea. Ai mare dreptate sa aduci inteligenta emotionala in discutie. “Ocoleste jocurile care ti se impun”. Mi-a placut asta.
@Xelomon: mi-ai facut o mare bucurie scriind mult. Si scriind atat de bine. Mi-a placut cel mai mult (si mi s-a parut corect, fara fisura) ce ai scris la punctul 2 despre inteligenta ca handicap.
Si, da, trebuie sa ne straduim sa luam atitudine in fata oamenilor care vor sa ne loveasca fara intentii constructive, fie ca acesti oameni sunt parinti, bunici, profesori sau in orice alta relatie cu noi. Nu tu trebuie sa imi multumesti, ci eu trebuie sa iti multumesc. Si o fac.
@Oana: revin si eu spunandu-ti ca, da, cele mai multe traume isi au originea in copilarie. Dureros este sa constati ca esti la fel de nepregatit ca atunci in fata unui abuz emotional. Dureros dar parca si putin ridicol. Intrebarea este daca poti deveni pregatit fara sa te abrutizezi.
confruntadurerea a spus asta la 20 iulie 2009 la 4:27 pm
ma bucur ca (noi,toata echipa ) ti-am fost de folos.
acesti oameni care dezvolta mecanisme deconstructive de cele mai multe ori o fac instinctiv pentru ca si ei au fost la randul lor victimele diverselor abuzuri si nu si-au rezolvat acest coonflict.(foarte) rar sunt persoane diabolice care doresc doar subminarea autoritatii celuilalt pentru ca il simt oarecum superior si asta le ”fortifica ” complexul de inferioritate si-i face (foarte)violenti.(o persoana verticala rezolva altfel o problema spinoasa)
iata ca ti-am raspuns la cum poti fi pregatit fara a te abrutiza,prin empatie si detasare (desi detasarea e si mai grea decat empatia).
dintr-o ciocnire de-asta care echivaleaza cu un cutremur de mare magnitudine vei iesi castigat daca analizezi cu sange rece si la sange fenomenul scontat/creat- ,pentru ca o problema exista .si-atunci nu vei mai ramane atat de vulnerabil la impact spontan ,mai mult sau mai putin violent
analiza SWOT (tradus plusuri,minusuri,oportunitati,ajustari)
o. a spus asta la 20 iulie 2009 la 4:57 pm
@Oana: atunci sa ma dedic si mai disciplinat rezolvarii starii actuale pentru ca cel mai trist lucru care s-ar putea intampla ar fi acela ca peste ani sa abuzez instinctiv pe cineva doar pentru ca nu mi-am rezolvat in detaliu problema abuzului actual. Asta incerc sa fac la orice lovitura de proportii din viata mea, evident. Am o teama foarte pronuntata de mici sau mari abuzuri, constiente sau inconstiente, asupra celor din jurul meu. Tot ce pot sa fac (de fapt, cred ca asta este totul in aceasta existenta) este sa nu las nimic din abuzuri sa imi mutileze corectitudinea in raportarea la ceilalti.
confruntadurerea a spus asta la 20 iulie 2009 la 5:04 pm
Într-adevar, trebuia mentionat si Daniel Goleman cu Emotional Intelligence, cartea asta m-a ajutat enorm, împreuna cu Erich Fromm, The Art of Loving.
Cineva mai sus vorbea de complexe de inferioritate, cred ca reactia atacatorului poate deriva la fel de bine si dintr-un complex de superioritate, cineva care crede ca se situeaza peste nivelul tau îsi permite sa dea lectii de viata/morala. Oricum ar fi, nu desfiintând un om îl ajuti sa-si netezeasca asperitatile. Si aici intra în joc inteligenta emotionala, empatia, grija fata de celalalt. Însusi faptul ca te-a “desfiintat”, nevoia de a te “desfiinta” demonstreaza carentele acelei persoane.
Antoaneta a spus asta la 20 iulie 2009 la 5:26 pm
o teama foarte pronuntata nu trebuie sa existe,trebuie sa existe feed-back-uri (relativ )dese si suave despre cum suntem perceputi.
este normal sa gresim si de-asta ne si cerem scuze.dar nu trebuie sa te temi in a-ti exprima convingeri si pozitii in chestii pozitive sau negative,chiar vei fi contrariat/a,combatatut/a sau validat/a dar vei fi vazut/a intr-o alta lumina
secretul relatiilor interpersonale precum si cea cu EGO-ul tau consta intr-un management eficient si prompt( la timp) al conflictelor care sunt inerente,coloreaza. par exemplu,dulcea impacare in’nspe mii de cazuri
dupa umila-mi parere
o zi faina,
(n-am iconita aia care face cu ochiul ca nu uzitez,dar..)
o. a spus asta la 20 iulie 2009 la 5:33 pm
@Antoaneta: de cartea lui Goleman mi-am amintit si eu astazi, draga mea.
@Oana: “management eficient si prompt”. Incercam, Oana, incercam.
confruntadurerea a spus asta la 20 iulie 2009 la 5:37 pm
acum am zarit chestia cu compexul de superioriate,impropriu spus.
individul are constiinta propriei valori dar nu va fi (aproape) niciodata caustic/a ;dar nu-si va risipi cuvintele si timpul in tirade despre cat de mic esti tu.ador astfel de oameni si pot fi luati ca mentori,
iti va arunca flegmatic /doar dc e absolut necesar /o jumatate de fraza care-ti va starui in minte ceva vreme si te vei autoregla
exista exceptii,evident,
exemple sunt cu duiumul in filmulete
,si m-as bucura dc cineva ar exemplifica,am ceva in minte dar oarecum confuz
o. a spus asta la 20 iulie 2009 la 5:46 pm
dusman? hahaha. e cel mai bun lucru care ti se poate intampla. cand realizezi veridicitatea spuselor lui, o sa te doara-n dos de CUM le spune.
uuuuuuuu, e rau. foarte bine! cum sa te refaci, daca nu esti distrus? da, e necioplit, nesimtit, poate sufera putin de nevoia de afirmare, n-are empatie, rabdare sau are o tendinta sadica de-a-si vedea puterea manifestandu-se, dar, hei! – ganditi-va cate persoane ar spune asta! ar avea acelasi efect daca n-ar fi durerea inclusa? confrunta durerea & stuff…
vad numai “suav”, “calm”, “linistit”, “nesimtit”. dar, lasilor, voi vreti sa fiti mangaiati, nu sa vi se spuna adevarul. voi vreti bun-simt, galanterie, nu ca asa e “bine”, ci asa e mai placut dpdv social. dar ce are a face adevarul cu pretentiile voastre sociale?
lasa psihologia. in fine, ia-o, citeste-o, documenteaza-te, dar e imbacsita de clericism si buna-dispozitie. psihologia nu face decat sa ridice la suprafata palpabila coniventele sociale sau CAUZELE. si, precum ai spus, ce conteaza cauza? mi-a fost dat sa intalnesc si eu un tampit rau si sadic, dar putred de destept. SINGURA problema, daca e sa vorbim in termeni de psihologie, este nevoia de afirmare. acesti neciopliti sunt prea egoisti si prea judeca lumea si oamenii din ea in termeni verticali – “x mai sus, y mai jos”. dar atat! cartile-ti vor spune ca nu au fost iubiti, nu le-a fost acordata atentie, ca vor sa-si etaleze cunostintele intr-un mod abrupt si alte bla bla-uri de speta freudiana.
complex de superioritate… pfff… alta denumire la moda. retineti, dragi doritori de liniste, calm, comoditate si liniste, suflete cumpatate cognitiv si conativ, pasnice oite pe iarba caii de mijloc, ca nu stiti ce aveti langa voi! ce fericiti sunt cei care au astfel de oameni care sa-i abrutizeze, sa-i distruga! cum spunea si papini, daca reusiti sa treceti de metodele lor, stiind ca spun adevarul, ati evoluat. daca dati inapoi si zambiti ironic si incepeti cu disertatii psihologice, cu don’soara anna si ale ei mecanisme defensive, despre educatie si cum acel nesimtit este rodul uneia plina de neajunsuri, nu faceti decat sa intelegeti motivele. ei bine, il veti intelege. va spun eu. am trait-o pe propria piele. la fel ca unii d-aci, am inceput sa inglobez tratate “pisihologice” despre comportament social si altele. ce-am aflat? pai cam asa: e rau, bou, nesimtit, dar spune adevarul. acuma… ce conteaza mai mult? ce tot va uitati la CUM o spune? credeati ca binele se face numai cu bine?
e necesar sa mai spun ca ma refeream la oameni cu valoare intelectuala? de e si prost si nesimtit, ce mai astepti? avast & kick!
adi a spus asta la 20 iulie 2009 la 10:00 pm
@Adi: din pacate, in cazul meu nu a fost vorba despre un om cu “valoare intelectuala”. A fost vorba despre un om cu nenumarate motive evidente, verificabile de frustrare. Un om mediocru, prostut.
Imi doresc de cand ma stiu o desfiintare, o devastare de la un om puternic. Ma tem insa ca oamenii puternici nu actioneaza asa. Inca astept totusi evaluarea dureroasa si adevarata. Nu s-a intamplat de data asta, insa. Tocmai despre asta am scris: despre confundarea (datorata asteptarii mentionate) diletantismului in ale loviturilor cu autenticitatea unei lovituri.
Nu sunt adepta blandetii cu orice pret, nici vorba. Nici a bunei dispozitii cu orice pret sau a diplomatiei. Ci sunt adepta puterii reale, nu a puterii temporare obtinute in urma unei lovituri miselesti. Tu sigur stii deosebirea. Exista omul cu adevarat puternic si omul care obtine un statut aparent superior prin ceva marunt, intr-un registru pentru care “inamicul” nu este pregatit.
Cand va veni puterea adevarata in fata mea, crede-ma ca o voi recunoaste. Sunt foarte insetata de radiografii facute dintr-un punct de vedere obiectiv, cu sange rece, inteligent. Ceea ce s-a petrecut a fost insa doar o indigestie puternica. Si stii ca o indigestie te poate da peste cap mai rau decat o boala grava. Doar ca te simti rau si te sperii pana cand afli ca e doar o indigestie.
Cat despre psihologie – nu trebuie sa exageram in a-i dilua meritele. Gandeste mai simplu decat o faci acum: s-ar putea ca unii oameni sa se incadreze in tipare psihologice si gata. Nu suntem cu totii pe cat de originali si malefici ne credem.
confruntadurerea a spus asta la 21 iulie 2009 la 12:17 am
Am citit cu mare atenţie tot. S-au spus atâtea, încât iar mie nu-mi mai rămâne mare lucru de spus
Dar îmi aduc aminte două întâmplări, aparent offtopic, ca de obicei. Fratelui meu i s-a pus, acum vreo 3 ani, un diagnostic odios, tumoare imensă, inoperabilă la colon. “E mare, e într-o zonă aiurea, e de rău”. Tatăl meu a fost internat de urgenţă, din cauze de probleme de inimă, aflând vestea. S-a dovedit, după 3 zile de spălat de maţe, X clisme şi umilinţe că fusese o eroare a ecografului. El avea doar o simplă indigestie 
A doua poveste e cu bătăi. Eram în gaşcă de rockeri, bătăile erau fireşti. Într-una din ele, eu mi-am luat-o de la o huidumă de muiere de 100 de kile, deci m-am declarat învinsă pe bune 
În picioare, dând în dreapta şi-n stânga pumni a rămas Dan. O frumuseţe de băiat, înalt, puternic, priceput la pumni. Nu l-au dovedit bărbăteşte. Până a apărut un rahat mic, slăbănog, care i-a dat un pumn în coaie. Brusc, s-a terminat tot, iar bietul Dan n-a ştiut nici ce l-a lovit, dar mai ales DE CE aşa, şi nu în luptă dreaptă …
LiaLia a spus asta la 21 iulie 2009 la 1:41 am
@LiaLia: ei, scumpa mea, daca toate comentariile ar fi la fel de offtopic ca ale tale
O eroare a ecografului, draga mea. Sper ca asta sa se fi intamplat si acum. Chiar daca indigestia pare devastatoare (poate chiar este), macar nu este o tumoare imensa.
Si, ca sa rad un pic cu tine, spun ca in coaie s-a simtit si lovitura de acum cateva seri. Nici nu stiam ca am asemenea coaie prapadite si sensibile si nu stiam nici in ce hal dor loviturile direct in ele in timp ce eu ma straduiesc sa duc o lupta dreapta.
A fost minunat comentariul tau. Minunat.
confruntadurerea a spus asta la 21 iulie 2009 la 3:11 am
@confrunta durerea
Daca ar fi prapadite, n-ar mai durea. Cu cat sunt mai mari, cu atat doare mai tare cand iei un sut in ele
.
paganu a spus asta la 21 iulie 2009 la 9:19 am
@Paganu: cu asta incerc si eu sa ma consolez. Nu prea merge dar eu incerc. Imi zic ca e bine sa le fi descoperit atat de dureroase
confruntadurerea a spus asta la 21 iulie 2009 la 3:33 pm
[...] 1. Desfiintarea de la confruntadurerea [...]
Scurte si Absurdistania(1) « Leverinasgaard a spus asta la 21 iulie 2009 la 3:56 pm
Comentariu pentru Adi:
“dusman? hahaha. e cel mai bun lucru care ti se poate intampla. cand realizezi veridicitatea spuselor lui, o sa te doara-n dos de CUM le spune.”
Cand omul nu e pregatit sa auda unele lucruri, el poate fi spart de acele cuvinte. Diferenta intre prieten si ne-prieten (nu e neaparat dusman) nu e data de CUM o spune, ci de CAND o spune.
1 .Daca-i spui niste lucruri brutale unui copil, il poti distruge. Chit ca lucrurile sunt adevarate. Aici sunt adepta linguritei (putin cate putin si privire de ansamblu).
2. De unde stii ca ceea ce a zis persoana e adevarat? Sa presupunem ca X e un om destept si cuprins de indoieli. In adancul sufletului sau, X crede despre el ca are o trasatura: tra-X. Fiind atat de dubii, nici nu o manifesta (sau crede ca nu o manifesta).
Ii e teama sa nu fie “descoperit”, totusi tanjeste sa-l vada cineva (asta i-ar da si certitudinea ca are acea trasatura pe care o vede numai el).
Vine Y care, in baza unor interpretari vagi, ii arunca in fata lui X: ai tra-X in cel mai urat mod! Ce face X mai departe? E distrus, dar are o certitudine. Ca are tra-X, asa ca acum incepe sa manifeste tra-X in cel mai inalt grad. Poate o avea de la inceput, dar nu in concentratia aceasta. Sau poate nu. Numai timpul ii va spune.
Nu dau exemple din manualele de psihologie sau din carti. Nu e vorba de a spune cu delicatete unele lucruri, cat de a vedea bine CUI ii spui. Oamenii nu sunt atat de tari, Adi, si din dorinta de a face bine, se face usor rau.
Am intalnit destui tampiti sadici, dar destepti, gata sa se inalte distrugandu-i pe altii. La ce le folosea inteligenta? Avem cateva exemplare minunate in istorie: Hitler, Stalin. Un complex de superioritate ascunde intotdeauna unul de inferioritate. “Io sunt mai destept decat tine, iti arat io!”
Oamenii se pot afirma si fara sa-i desffinteze pe altii.
Dorinta sa afirmare? Sau rautatea sau nepasarea sau ignoranta.
xelomon a spus asta la 21 iulie 2009 la 6:43 pm
@Xelomon: imi permit sa spun si eu un lucru, sa accentuez un lucru scris de tine. Intr-adevar, in spatele manifestarii pronuntate sau chiar agresive a superioritatii se afla cel mai des un grav complex de inferioritate. Iar din partea unui om cu un grav complex de inferioritate nu ai de ce sa primesti pareri pentru ca valabilitatea lor este, evident, cel putin indoielnica.
confruntadurerea a spus asta la 21 iulie 2009 la 6:56 pm
”Am intalnit destui tampiti sadici, dar destepti, gata sa se inalte distrugandu-i pe altii. La ce le folosea inteligenta? Avem cateva exemplare minunate in istorie: Hitler, Stalin. Un complex de superioritate ascunde intotdeauna unul de inferioritate. “Io sunt mai destept decat tine, iti arat io!”
pai iar tb sa spun ca nu e complex de superioritate acolo,sunt personalitati deviante distructive,narcisiste,schizoide,paranoide,histrionice etc toata gama si intotdeauna dublate de o inteligenta de varf-diabolicii,cazurile patologice
§oana a spus asta la 22 iulie 2009 la 2:12 am
Complex de superioritate – deriva numai din frustrare si sentimentul inferioritatii, nerecunoasterii din partea celorlalti. Practic e o manifestare diferita, dar cauzata de aceleasi circumstante ca si complexul de inferioritate. M-am documentat online, când e vorba de cunoastere sunt foarte meticuloasa:)
Antoaneta a spus asta la 22 iulie 2009 la 6:39 am
Complex de superioritate – deriva numai din frustrare si sentimentul inferioritatii, nerecunoasterii din partea celorlalti.
Exact. Multumesc, Antoaneta.
xelomon a spus asta la 22 iulie 2009 la 8:05 am
Am citit postarea si comentariile m-au linistit oarecum. Subscriu detasat parerii lui xelomon. CAND e cel mai important. Un discurs distructiv, oricat de puternic, adevarat (intentionat sau nimerit)ar fi, isi face cu adevarat simtita puterea distructiva daca e primit la un moment anume… moment vulnerabil, pentru ca-n orice alt moment in care abundam de incredere in noi, impacare si echilibru in regrete trecute si sentimente multe si bizare ne tin imaginatia ocupata, intr-un astfel de moment nu ne doboara un discurs nemotivat ce doar loveste violent… nu are cum sa fie altceva decat o experienta, o oratorie neagra ce-o repartizam calm unui “eu” mai vechi si mai slab aproband in noi o schimbare in bine…
Si poate a venit intr-un moment in care iti sunau in cap aceleasi fraze la persoana I si, clar, e dureros sa le auzi enuntate sec de-altcineva. In alt moment n-ai cum sa le aprobi oricat le-ai diseca, dar cand tu insati treci prin stari de nesiguranta poate sau lejere depresii naturale si cineva le da si-o stare cat de cat sonora si nemotivata, atunci te-apleci, te ghemuiesti si crezi cliseu ca nu exista vindecare. Exista. Si-acum deja stii.
Liz a spus asta la 22 iulie 2009 la 11:54 pm
@Liz: chiar daca suna infantil si imposibil, am ajuns calm la concluzia ca nu trebuie sa fie niciodata o problema de CAND. E relativ, e periculos. Pasele proaste trebuie sa fie mult mai bine ingrijite, pazite (de tine insuti) incontinuu decat sunt acum, asa incat sa nu depinzi de CAND. Pana la urma, e numai si numai vina ta daca un om cu intentii rele te poate lovi.
confruntadurerea a spus asta la 23 iulie 2009 la 2:10 am
yup ur so right: oamenii inteligenti au slabiciunea asta.
ma intreb totusi daca e din cauza ca sunt inteligenti – sau e din cauza ca in zilele noastre oamenii inteligenti socializeaza in general defectuos.
“forta” cuiva nu vine niciodata din cultura, sau chiar din iq – ci din imaginea pe care persoana si’o construieste despre sine, ca reflectare in oglinda a imaginii sale in ochii celor din jur.
deci eu tind sa vad inteligenta/cultura/forta interioara pe axe diferite.
strelnikov a spus asta la 23 iulie 2009 la 8:02 am
Pana la urma, e numai vina noastra daca un om cu intentii rele ne poate lovi si-a doua oara. Oricat am vrea sa nu fim nicicand vulnerabili, iata ca suntem si cum ai spus cateodata ne dorim desfiintarea. O lovitura identica oriCAND venita nu te va mai slabi, sunt convinsa dar si rautatile iau multe forme si momente vulnerabile vor mai fi. Nu trebuie sa ne invinuim pentru ele ci doar sa nr rarim starile vulnerabile, de-ar fi posibil.
Liz a spus asta la 23 iulie 2009 la 10:17 am
@Strelnikov: omul inteligent socializeaza defectuos, asa cum spui. Nu exista indoiala in privinta asta. Socializand defectuos dezvolta o multime de temeri, complexe si nu isi mai confrunta propria imagine cu cea pe care o au altii despre el, chestie care degenereaza intr-un complex de inferioritate sau unul de superioritate. E greu de crezut ca ramane perfect echilibrat in viziunea asupra propriei persoane. Dar cred ca si un prost poate socializa defectuos, dezvoltand aceleasi complexe, cu nuante diferite. Cat despre legatura dintre forta interioara si inteligenta – am incredere in forta interioara dobandita de un om destept. Cea a prostului risca sa fie doar rigiditate, opacitate, nu forta.
@Liz: sa ne rarim starile vulnerabile pe cat posibil. Cred ca asta este cea mai sigura solutie.
confruntadurerea a spus asta la 23 iulie 2009 la 3:08 pm
Vad gramezi de asertiuni legate de cum e si cum se comporta omul inteligent, si nu prea le vad sensul. Oamenii inteligenti socializeaza defectuos, oamenii inteligenti isi dezvolta o multime de temeri si complexe si, uitandu-ma din nou peste postare, orice om inteligent are atractia de a se simti desfiintat, orice om inteligent are o multime de probleme cu el insusi, o multime de complexe, o multime de indoieli. Asa, automat, in virtutea inteligentei? Pe ce va bazati? :i dacă inteligenţa n-are nimic a face cu socializarea? Şi dacă acele temeri şi complexe apar în ciuda inteligenţei şi nu din pricina ei? Fără să vreau să devin nasol sau măcar polemic, mie toate definiţiile astea ale omului inteligent îmi miros a auto-mângâieri pe creştet. Şi cred cu tărie că, în cazul de faţă, se poate foarte bine, ba chiar mai bine, şi fără.
paganu a spus asta la 23 iulie 2009 la 3:26 pm
@Paganu: nu, nu, eu una nu ma mangai pe crestet. Jur, promit. Daca ar fi sa descriu ce fac, de fapt, ti-as spune ca ma pocnesc din nou si din nou, nu din placere sado-masochista ci ca un expert, sa zicem, un expert care vrea sa recreeze situatia si sa o inteleaga in detaliu, sa faca un raport si sa o clasifice.
confruntadurerea a spus asta la 23 iulie 2009 la 3:34 pm
O pui la insectarul de chestii nasoale?
paganu a spus asta la 23 iulie 2009 la 3:37 pm
@Paganu: foarte bine spus. O pun la insectarul de chestii nasoale.
confruntadurerea a spus asta la 23 iulie 2009 la 3:46 pm
legile ignorantei nu scuza pe nimeni.mai mult sau mai putin violent.
dar eu as avansa ideea mai delicata de a diseca momentul in care noi am ”denivelat ” pe cineva, (daca ni s-a intamplat vreodat#)
§oana a spus asta la 24 iulie 2009 la 6:55 pm
[...] de la Confrunta Durerea citire – (ii multumesc pe aceasta cale pentru ca exista si scrie; cumva, postarea asta i se [...]
Despre abuz « Leverinasgaard a spus asta la 8 octombrie 2009 la 4:26 pm