un exercitiu simplu si onest
E infiorator de cald, e infiorator de umed. Lumea se taraste pe biciclete si bea incontinuu, toata lumea are cate o sticla de apa in mana si bea si bea si bea si bea. Cine nu bea mergand, bea stand. Asa ca exercitiul meu de concentrare trebuie sa fie cu atat mai apreciat. Fiti atenti. Va propun din nou o scena pe care vreau sa o luati in serios. Nu vreau sa descriu prin ea cine stie ce armonie a Berlinului, nu vreau sa subliniez nimic suav, luminos. Vreau doar sa faceti un exercitiu pe care eu il fac foarte des, aproape in fiecare zi, ca sa nu uit nici o clipa ca nu mai trebuie sa ma intorc niciodata in Romania. Exercitiul consta in a transpune in spatiul romanesc o scena berlineza aleasa la intamplare, intr-un moment in care astepti un autobuz, un metrou, o supa, un moment in care astepti sa treaca ploaia sau orice alt moment in care ai sansa de a privi indelung o scena din jur. Luata la intamplare, da? Farmecul exercitiului este sa nu alegi cine stie ce ci sa alegi o scena fireasca, simpla, nimic deosebit, nimic spectaculos.
Scena de azi: la un fast food mexican mare cat o sufragerie de apartament comunist romanesc toata lumea sta la coada sa isi ia mancarea. E cu numere de ordine, cum se cheama ele in romana. Comanzi, platesti, primesti un numar si astepti sa-ti vina randul ca sa iti iei mancarea. Cartierul? Mitte, recunosc. Nu e un cartier periferic. Inauntru la cele cinci mese nu sta nimeni, toata lumea e in fata localului, pe niste banci lungi. Lumea mananca si bea bere, stau pe banci oameni care nu au legatura unii cu altii, asa cum stau in mai toate tarile civilizate. Nu e cu intins pe banca, pus geanta pe banca, tinut locul langa tine gol, deranjat pe cineva din jur. Lumea e ingramadita pe banci, fiecare cum a putut, unii sunt cate doi, unii sunt singuri, altii sunt cate trei. Nu se aude nimic in afara de zumzetul ala placut al conversatiilor din Occident. Langa ei sunt bicicletele lor puse ordonat langa stalpii de pe trotuar. Incepe sa ploua. Intai lumea ramane nemiscata, asteapta sa vada ce se intampla cu ploaia, cum evolueaza, nu se agita nimeni. Ploaia se inteteste asa ca fiecare se hotaraste sa intre in local. Se ridica fiecare incet, zambind catre ceilalti, comenteaza putin ploaia asta neasteptata, se duc inauntru fara graba, fara sa se repeada la mese, parca sunt intr-un balet. N-as fi zis dar incap toti inauntru. Parca sunt acolo de dimineata, asa de calmi si bine asezati sunt. Isi continua discutiile. De afara mai intra oameni fara sa cumpere nimic, fara sa incerce sa se aseze la masa. Se adapostesc doar de ploaie. Nimeni nu se uita la ei, locul se umple ochi. Nimeni nu atinge pe nimeni din greseala, nimeni nu incomodeaza pe nimeni. Unii isi iau un ziar, un prospect sau o revista. Tot numai zumzetul ala placut se aude. Acum se aseaza chiar in usa (nemaifiind pic de loc inauntru) doua femei de patruzeci de ani, sa zicem. S-ar putea sa fie chiar de cincizeci dar berlinezele se tin foarte bine, sunt slabe, vanoase, imbracate si tunse tineresc. Lumea iese pe langa ele, mai intra lume tot pe langa ele. Una o ia pe cealalta de gat, amandoua sunt foarte bine dispuse, povestesc, rad, se saruta. Incetul cu incetul renunta la discutie si se saruta doar. Se termina ploaia si incep sa iasa toti din localul micut si mexican, se duc catre biciclete, isi asteapta randul la a avea loc sa isi aprinda luminile la biciclete si la a se urca pe ele. Daca cineva are dificultati in a-si imbraca un pulovaras, o jacheta subtire, un sacou, altcineva da o mana de ajutor si se naste o micuta conversatie, nimeni nu grabeste pe nimeni. Cele mai frumoase sunt cele doua femei indragostite una de alta. Una dintre ele nu reuseste sa isi aprinda lumina din fata bicicletei si cealalta o ajuta, sarutand-o pe omoplati si pe ceafa dupa ce ii aprinde lumina. Pleaca toate bicicletele, pleaca mai toata lumea, ma duc si eu inauntru sa imi iau o limonada cu menta si lime. Nu stiu daca as fi fost potrivita in energia pe care am contemplat-o. Ma tem ca am prea multe asperitati deocamdata.
NO COMMENT!
dkk0 a spus asta la 3 iulie 2009 la 1:54 pm
@dkkO: sper ca NO COMMENT in sensul bun si nu in sensul rau.
confruntadurerea a spus asta la 3 iulie 2009 la 3:00 pm
in cel mai bun sens. nu cred ca voi apuca sa vad asa ceva in romania. imi pare rau ca mi-a fost frica sa plec din tara cind am avut ocazia. dar incerc pe cit posibil sa schimb obiceiurile proaste ale celor cu care vin in contact.
dkk0 a spus asta la 3 iulie 2009 la 3:07 pm
@dkkO: ma bucur sa aud asta. Ma bucur sa aud ca incerci sa schimbi obiceiurile celor cu care intri in contact. Dar ma si intristeaza un pic ca nu ai plecat din tara. E o combinatie pe care o resimt de fiecare data cand aflu ca un om de calitate ramane in Romania.
confruntadurerea a spus asta la 3 iulie 2009 la 3:48 pm
Liebchen, acum sunt amarata. Am fost ieri, cu treaba, prin oras. A plouat, ca acum ploua peste tot. Vezi tu… am citit primul paragraf al postarii tale de azi si nu am avut nevoie sa transpun, ci doar sa-mi amintesc mirosul de romani stand in ploaie. Cand ploua, Romania miroase a par ud jegos, transpiratie statuta si usturoi mancat ieri seara, in shaorma.
Messa a spus asta la 3 iulie 2009 la 5:31 pm
Nici nu vreau sa ma gandesc la holbatul, datul de coate si mugetele pe care ;lle-ar atrage scena asta in Romania. Desi e asa de simpla, naturala, fireasca si (o zic si pe asta) sweet incat ar trebui sa fie zilnic intamplari de genul asta. Oarecum motivant pentru a ne lua catrafusele si a ne cara de aici.
daianara a spus asta la 3 iulie 2009 la 10:15 pm
Mare diferenta… Unchiul meu este la Paris, si a avut ceva probleme familiale, etc, etc. A vandut tot, si se hoatarse la un moment dat sa se intoarca in Romania. Pana cand a vorbit cu niste prieteni si aia l-au sfatuit in felul urmator: ca ei s-ar duce sa munceasca oriunde, numai in Romania nu.:|:|:|
Ne tot ascundem dupa deget ca este vorba de cei putini si vai de ei care fac imaginea proasta Romaniei(care au facut turul Europei, incepand cu Franta, Spania si pana in sud, in Italia. In Paris, singurii cersetori erau la o gura de metrou, si bineinteles ca vorbeau romaneste). Dar se pare ca si cei care au trait aici, si au avut ocazia sa compare cunoscand situatia foarte bine, spun acelasi lucru…
radu a spus asta la 3 iulie 2009 la 10:32 pm
@Messa: Liebchen, te rog eu sa te inveselesti macar un pic. Esti prea desteapta, prea puternica si, daca imi permiti, prea frumoasa ca sa fii amarata. Tu sa te concentrezi sa vii incoace. Sau, oricum, pe aproape.
@Daianara: ma bucur ca ai scris tu ce nu am scris eu. Ai completat perfect. “Mugete” mi se pare termenul cel mai potrivit. Eu sper ca orice scena simpla descrisa de mine sa fie un motiv pentru recantarirea atenta a situatiei romanesti.
@Radu: ma bucur ca ai spus ca ne ascundem dupa deget reducand imaginea proasta a Romaniei la “cativa” care sunt intotdeauna altii decat noi, departe de noi, cativa care strica ceva foarte valoros, un presupus diamant ascuns in noroi. Or eu nu cred asta. Eu cred ca mentalitatea noastra (mentalitate care musteste in noi toti, inclusiv in mine pe alocuri) este cea care ne strica. Nici nu ma mai gandesc la imagine. Ma gandesc ca ne strica pe noi, ca fiinte. Implicit si imaginea noastra.
confruntadurerea a spus asta la 4 iulie 2009 la 2:47 am
Ieri nu aveam nimic de zis, dat fiind ca nu stau in România. Si in Montréal ploua interminabil. Ieri am intrat cu o prietena pe o terasa din Vieux Montréal, cu multe mese goale, câteva aveau placuta cu rezervat. Ni s-a spus ca multe sunt rezervate la 6 – 7, dar ne-ar putea da una fara umbrela, era 5pm, i-am zis plasatorului ca oricum plecam pe la 6:30pm. “Cum doriti, dar daca începe sa ploua nu va putem muta in interior”. Am plecat la altii, n-aveam chef sa stam la mila lor. Ne-am zis ca ne-am simtit ca în România, parca venisem sa le cerem de pomana, nu sa platim. Oh, si am avut o experienta foarte urâta la o petrecere portugheza in strada, acum vreo saptamâna, cu sardine la gratar si alte chestii traditionale, erau multe scaune libere si nimeni nu ne-a lasat sa ne asezam la masa lor, desi le explicam ca nu stam mult, doar cât ne ia sa mâncam pestisorii aia. Vorba lui Adrian, domnea o ambianta de petrecere de cartier de periferie sau de cantina muncitoreasca, greseala noastra ca ne-am dus. Vorba ta, era totusi Mitte:)
Antoaneta a spus asta la 4 iulie 2009 la 5:41 pm
Aww… imi aduci aminte de o scena din San Francisco; eram cu niste colegi (romani) pe malul unui lac mititel, in oras, cand a inceput sa ploua. 2 tinere (25-20 de ani) care se pozasera pana atunci dupa crengi si-au deschis o umbrela, s-au adapostit sub ea si au inceput sa se sarute. Colegii mei, altminteri oameni cu mintile acasa, au facut ochii mari si atat pana am trecut de ele. Dar tot nu s-au abtinut sa le comenteze dup-aceea.
Educatie, educatie, educatie, pentru copii, ca adultii nu mai pot fi schimbati.
xelomon a spus asta la 4 iulie 2009 la 6:06 pm
of mi-a placut asa de mult articolu asta. de ce trebuia sa aduci in discutie romania? eu ma simt ca o fantoma. nu ma gandesc la romania, ma gandesc doar la plecarea mea de aici. am devenit imun la tot ce inseamna tara asta. nici macar nu am nevoie sa enumar motivele, in fine… fain articol, imi pare bine ca traiesti printre oameni. si cred ca ti-am mai spus sa lasi in urma tot ce inseamna romania, sa uiti de trolii care iti murdaresc blogul, sa scri in germana.
in alta ordine de idei mi-a fost dor de tine draga mea. numai ca pentru o vreme am ales sa nu ma exprim in niciun fel. dar asta e alta poveste.
si la final, daca imi dai voie, te imbratisez virtual.
rogue a spus asta la 4 iulie 2009 la 8:20 pm
http://bl000g.wordpress.com/2009/07/05/tu-nu-vrei-alta-romanie-2/
Iar las link, cu riscul de a enerva. Noi, romanii, vrem schimbarea de sus in jos sa vina. Ne blamam elitele, dar nu vedem ca mai intai ar trebui sa ne blamam pe noi insine. Da, exact asa. Pe noi! Si sa incepem sa ne schimbam noi. Desi, pe de alta parte, important e sa incepem de undeva. Eu inca cred ca se poate.
bl000g a spus asta la 5 iulie 2009 la 3:02 am
@Antoaneta: da, recunosc ca Berlinul e puternic in materie de emancipare. In mare parte, in foarte mare parte, ce sa mai. Pentru asta l-am si ales. Toleranta si emanciparea lui sunt cunoscute.
@Xelomon: mi-a placut foarte mult ca mi-ai scris despre scena din San Francisco. Si nu mi s-a intamplat nici macar o data ca romanii din jurul meu sa primeasca relaxat si tolerant o scena ca cea descrisa de tine. “Educatie, educatie, educatie” – ai spus tot.
@Rogue: asa cum stii, prezenta ta ma bucura si ma onoreaza intotdeauna. Legatura dintre noi, chiar daca nu ne-am cunoscut niciodata, este autentica si are putere. Te imbratisez si eu. Sa imi scrii in ziua in care pleci. Dar sa imi scrii si pana atunci.
@bl000g: te rog sa nu mai gandesti ca enervezi. Nu exista risc din partea ta. Vreau doar sa spun ca eu m-am blamat intotdeauna pe mine. Inca o fac. Si de-aici au venit lucruri bune. De la blamare, de la schimbare, de la disciplina, de la exigenta – toate vizandu-ma pe mine.
@all: dragii mei, imi cer scuze ca am raspuns atat de tarziu dar sunt intr-un sat danez, pe malul marii si Internet-ul nu este foarte la indemana. Va scriu noaptea, dintr-un oarece pustiu (superb) si ma bucur foarte mult ca v-am citit comentariile si ca v-am putut raspunde.
confruntadurerea a spus asta la 6 iulie 2009 la 1:31 am
Daca te întâlnesti cu nepoatele micii sirene spune-le sã stea acolo unde sunt. Mã bucur de bucuria ta de a fi acolo, sper sã vãd marea curând în…Brooklyn, îmi lipseste enorm.
Antoaneta a spus asta la 6 iulie 2009 la 3:03 am
Draga mea, ţinând cont că zi de zi de vreo 2 săptămâni plouă torenţial aici întotdeauna când eu sunt cumva pe stradă, eu prefer să mă plimb râzând ca o nebună prin ploaia caldă. Nu mă adăpostesc, nu mi-e frică de poluarea din apa ce cade, închid doar ochii speriată puţin de fulgere, în rest? Să-şi dea vulgul coate mirosindu-şi băşinile, eu prefer să mă bucur de urmele de Channel de pe gâtul personal
LiaLia a spus asta la 8 iulie 2009 la 2:43 am
Ma bucur ca nu am reusit sa enervez, desi nu m-ar fi deranjat nici contrariul (ranjesc).
Putini sunt care se blameaza singuri…
bl000g a spus asta la 9 iulie 2009 la 10:09 am
“Una o ia pe cealalta de gat, amandoua sunt foarte bine dispuse, povestesc, rad, se saruta. Incetul cu incetul renunta la discutie si se saruta doar.” Ce anume vrea sa demonstreze aceasta mica scena de viata cotidiana? Ca un popor care acum 50 de ani vara femei si copii in camere de gazare a devenit acum un model de toleranta? Sau mai degraba ca spalarea pe creier, inculcarea pavloviana a tolerantei prin doctrina corectitudinii politice a reusit pe deplin. Daca protagonistele acestui episod gretos erau mai tinere, m-as fi amuzat, ducandu-ma cu gandul la un film porno, ca un roman taran ce sunt. Insa daca civilizatia inseamna pentru dumneavoastra acceptarea mentala (nu ma refer aici la exteriorizarea ofensiva a nemultumirii)a acestui gen de exhibitionism, atunci trebuie sa ma delimitez cu riscul de a fi taxat drept grobian. Cu atat mai mult cu cat in primul rand nu este vorba de o chestiune de etica, ci de o problema estetica. Doua babe care se ling sunt dizgratioase, la fel de dizgratioase ca un spate plin de negi. In general exhibarea sexualitatii este discutabila, sub aspectul gustului, atunci cand protagonistii nu sunt tineri. Insa exhibarea unei deviante este nu numai impudica ci si urata. Urata pentru ca este si demistificatoare.
Homosexualitatea avea un farmec in trecut, iesit din ambiguitatea cu care era intotdeauna invaluita. Ceva ce trece din antichitatea greaca, de la Charmides pana la Sonetele lui Shakespeare, cu cercelul sau enigmatic. A fost sau n-a fost, este sau nu este, o intrebare care invaluia in mister genul de detalii intime pe care imbecilii cu i mare din Olanda/Germania/Austria tin sa o inlature. Exact acest farmec a fost distrus de cele doua babe care mi-au intors stomacul pe dos. Din acest punct de vedere, scena respectiva ar fi aratat in Romania mult mai bine. Iata rezultatul exercitiului meu de imaginatie.
Andrei Murgu a spus asta la 10 iulie 2009 la 7:57 pm
@Andrei: Andrei, ma sperie putin cum gandesti in privinta asta. Nu glumesc, nu exagerez. Nu stiu ce sa iti raspund. Nu are rost sa incep o discutie despre homosexualitate, mai ales ca nu homosexualitatea este ideea centrala a povestii. Ci acceptarea ei alaturi de acceptare de diferite tipuri, in general. Faptul ca lucrurile pot convietui realmente fara sa starneasca reactii de genul celei pe care se pare ca descrierea facuta de mine a starnit-o in tine.
Nu cred ca e bine sa ne lasam stomacul intors pe dos de lucruri firesti. E tot ce pot sa spun. Pentru ca, asa cum am scris si in alte raspunsuri, nu mai am incrancenarea veche, nu vreau sa am conflicte de tipul vechi.
Daca ai dispozitie, daca ai rabdare, spune-mi, te rog, cum crezi ca ar fi reactionat romanii si cum crezi ca reactia lor ar fi facut bine in marea pictura a lucrurilor.
confruntadurerea a spus asta la 11 iulie 2009 la 11:19 pm
Nu-mi pot da seama ce inseamna pentru dumneavoastra “a accepta”. Daca zaboviti putin asupra chestiunii, sunt sigur ca veti descoperi,daca nu ati facut-o deja, ca majoritatea lucrurilor pe care nu le “acceptam” in sensul dumneavoastra, sunt cat se poate de firesti. Defecatia, transpiratia, copulatia sunt fenomene extrem de firesti. Cu toate acestea, forma in care traim si care se numeste cultura a exilat toate aceste reflexe normale in afara spatiului public, condamnandu-ne la o perpetua ipocrizie. In fond ce este atat de urat la un om asezat pe vine care incearca incordat sa-si deserte intestinul gros. Ce este atat de neinregula cu acest gest, incat lumea a simtit nevoia sa se dedea acestei practici firesti si igienice in izolare si discretie? Cred ca nu este cazul sa merg mai departe, sunt sigur ca ati intuit ce anume nu era in regula, din perspectiva mea, in episodul descris de dvs.
Iar in Romania da, scena respectiva ar fi aratat mult mai bine, in sensul ca nu s-ar fi produs. Dincolo de multele lor neajunsuri romanii (si ma refer la ei asa cum o faceti si dvs, generic si statistic) mai poseda un reflex foarte important:discretia.
Andrei Murgu a spus asta la 17 iulie 2009 la 1:10 am
@Andrei Murgu: discretia. Da. Nu are legatura cu ce discutam aici. Iar modul in care puneti problema este trist si ingrijorator. Banuiesc ca doi tineri frumosi, heterosexuali, sarutandu-se in usa unui local nu vi s-ar parea in neregula. Sau “copulatia”, semnalele ei sunt cele care va repugna indiferent de varsta si de sexualitate? Daca da, sa inteleg ca nu vreti sa vedeti pe nimeni sarutandu-se si atingandu-se in public.
Sau vi se par in neregula lucrurile in legatura cu care s-a stabilit ca sunt in neregula? Asta este periculos. Pentru ca defecatia e singura care sta in picioare in zona asta. Si cred ca nici macar ea. Homosexualitatea insa nu mai este de multa vreme (nici nu ar fi trebuit sa fie vreodata, evident) in zona lucrurilor care nu se fac in public.
Ma amuza sa ma gandesc la o emisiune pe care am ascultat-o la radio serile trecute, aici, in Berlin. Era despre transpiratie si tema emisiunii era “cand e transpiratia placuta si cand e transpiratia neplacuta?”. Mi-a placut enorm emisiunea. Felul in care s-a discutat si faptul ca s-a discutat treaba asta – reconfortant, ce mai.
In Romania scenele arata, intr-adevar, mult mai bine. Foarte multe scene arata mult mai bine decat in restul lumii. Pentru ca ele nu se produc. Sincer, va asteptati sa resimt altceva decat ingrijorare in fata unor astfel de constatari?
confruntadurerea a spus asta la 17 iulie 2009 la 3:01 am
”Dar ma si intristeaza un pic ca nu ai plecat din tara. E o combinatie pe care o resimt de fiecare data cand aflu ca un om de calitate ramane in Romania.”
”… fain articol, imi pare bine ca traiesti printre oameni. si cred ca ti-am mai spus sa lasi in urma tot ce inseamna romania, sa uiti de trolii care iti murdaresc blogul, sa scri in germana.
da,berlinul mi-a placut pentru ca sufla vant din est,trenurile intarzie normal,oamenii nu sunt atat de scortosi, e foarte cosmopolit,cu siguranta e mult diferit de toata germania.berlinul da tonul in politica si asta pentru mine poate conta,
subiectul homosexualitatii nu il discut pentru ca eu consider ca fiecare e liber sa imbratiseze ce orientare sexuala doreste ,
dar schimbul acesta de idei,citate mai sus ma lasa fara cuvinte…
§oana a spus asta la 30 iulie 2009 la 9:55 am
@confruntadurerea: In “exercitiu…” de mai sus probleme foarte grave au si cei ce pot indrepta pasii celor doua “ratacite” pe calea fireasca.Acceptand ca firesc inseamna orice lucru pe care daca il practica tot omul nu altereaza sau face sa stagneze viata,cum este cazul relatiilor homosexuale.
Eu spun ca oamenii astia spre care vrei sa ne indrepti tu atentia si vrei sa ne fie exemplu sunt:orbi,insensibili,nestiutori si au luat prostia drept intelepciune.
Nu e onest deloc sa prezinti prostia drept culmea civilizatiei si oamenii “morti” ca fiind “plini de viata”.
trestie franta a spus asta la 7 august 2009 la 2:05 pm
@Trestie Franta: oamenii “morti” sunt cei mai emancipati si cei mai intelepti. Noi, astia vii, ne luptam cu fleacuri.
Nu mai este un secret ca nu poti accepta relatiile homosexuale. Ceea ce este infinit de trist.
Mai mult nu are rost sa spun. Am tot incercat sa vorbesc cu tine in timp si nu ti-ai deschis mintea catre ce am incercat sa iti spun.
confruntadurerea a spus asta la 7 august 2009 la 2:53 pm