you’ve got mail

E greu sa alegi un singur mail care sa descrie raportarea oamenilor la felul meu de a fi si de a trai. Ma refer numai la mail-urile celor care nu ma cunosc. Atacand direct sau incercand o apropiere prefacuta ca apoi sa ma atace, mail-urile din ultima vreme contin aceeasi ura, aceeasi atitudine pe care o consider, din pacate, definitorie pentru incapacitatea romanilor de a-si deschide cu adevarat mintea, definitorie pentru incapacitatea romanilor de a accepta ca mai au foarte, foarte mult de invatat si ca emanciparea, avansarea, iluminarea, fericirea nu au nici o legatura cu norocul ci cu propria putere.

Am ales mail-ul care m-a intristat cel mai mult in ultima vreme, mail-ul trimis de un baiat cu care am discutat ceva timp, asadar a existat sansa lui de a intelege cat de nepotrivita este parerea lui despre mine. Nu ca ar fi fost vreodata atent la ce spuneam. A pornit, la fel ca multi altii, cu o furie, cu o agresivitate pe care nu le-a vrut potolite ci doar justificate in ochii proprii.

Acesta este mail-ul pe care persoana in cauza mi l-a trimis la cateva zile dupa ce hotaraseram de comun acord ca o comunicare intre noi nu isi are rostul:

“Ma intreb cum poti spune ca nu traim intr-un univers crud si indiferent cand o tanara este ucisa fara vina intr-un stat totalitar – ale carui brute ne vor bate si noua la usa intr-o zi – in timp ce tu te lafai in luxul berlinez si ne raportezi, cu indecenta, placerile pe care ai norocul de a le trai.

http://en.wikipedia.org/wiki/Neda_Soltani

Mi-a placut sa vad ca ti-a fost sila de blogul tau. Ce pacat ca a durat doar doua zile!”

As putea (este evident pentru oricine) demonta presupusa logica a acestui mail. Dar ce rost are? Ce rost are sa ma cufund intr-o astfel de explicatie?

Trei lucruri sunt cu adevarat triste: faptul ca cineva isi poate inchipui, dupa ce imi citeste de multa vreme blog-ul, ca sunt imuna la dramele teribile ale omenirii (drama aleasa in mail este una puternic mediatizata, ceea ce nu inseamna ca este o drama mai importanta decat altele ci doar o drama ca oricare alta), faptul ca cineva considera ca imi etalez cu indecenta luxul berlinez doar pentru ca eu am indraznit, cu multa retinere si foarte rar, sa vorbesc despre frumusetea Berlinului si faptul ca cineva considera ca doar norocul m-a adus in pozitia in care sunt.

Romanii sunt insetati de drame indepartate pentru ca au astfel pozitia confortabila de a nu fi nevoiti sa ajute, sunt necrutatori si zeflemitori cu dramele din imediata apropiere, nu mai pot lua in considerare existenta si lupta cuiva daca acest cineva traieste bine si, asa cum am mai spus, considera ca orice om sau popor care are o viata buna este norocos si nimic mai mult.

Romanii au multe lucruri de inteles. Ei sunt recalcitranti, agresivi, nu au disciplina, consecventa, cultura solida, altruism, deschidere. Astea sunt lucruri stiute de mine. Nu e nici o surpriza in lucrurile astea. Pe mine ma surprind romanii care exceleaza in ceva bun, romanii inteligenti cu adevarat. Si au fost cativa in viata asta, au fost cativa pe blog-ul asta. Ideile bine gandite si bine argumentate, fie ca sunt ale mele sau ale cititorilor mei, trebuie sa fie citite, auzite. Si asta nu se va schimba cu mail-uri de genul celui de mai sus. Nici cu cele in care mi se doreste sa fiu calcata de o masina, injunghiata in plimbarile mele, gazata de “nemtii mei”, strangulata, cu capul taiat de un topor si asa mai departe.

~ de confruntadurerea pe 24 iunie 2009.