rece
Astazi starea mea este rece. Atat de rece incat nu ma recunosc, tot incerc sa incalzesc un gand dar nu reusesc. Am ajuns intr-un punct in care implinirea personala ma linisteste sau chiar maguleste, imi spun ca am facut bine ce am facut. Astazi fiinta mea s-a reintregit atat cat se poate ea intregi in viata asta, fara dimensiunea de dincolo de ea. Am inteles ce se poate obtine in aceasta viata si am inteles ce nu se poate obtine sub nici o forma. Fara disperare, fara tristete. Am vazut limitele existentei actuale. Chiar le-am vazut. Nu mi le-am imaginat, nu le-am exagerat, nu le-am indulcit, le-am vazut doar. Am inteles realist ca nu exista contextul perfect si ca este stupid sa-l cauti, este stupid sa-l construiesti, este stupid sa ti-l si imaginezi. Am inteles cu adevarat ingradirile, limitarile, problemele, neplacerile cu care va trebui sa convietuiesc pana la finalul acestei vieti. Si nu vreau sa le musamalizez, nu vreau sa le alung temporar. Nu le primesc cu ingaduinta dar nici nu mai vreau sa le inlatur cu orice pret. Nu sunt fericita si nici nu vreau sa fiu, as vrea sa am doar, din cand in cand, momente de odihna mentala reala, in care sa pot construi ceva puternic. In rest, totul este un amestec de bine si rau pe care-l respect dar care ma lasa rece tocmai prin faptul ca nu este sanatos un triumf limpede, definitiv al uneia dintre cele doua parti. Ele trebuie sa castige pe rand. Iar eu nu mai pot privi decat rece acest lucru, raceala este singura pozitie pe care mi-o permit, nu mai am energie pentru caldura implicata si nu mai vreau sa am incredere in bine. Este putin demodat si, cu siguranta, foarte obositor, risti sa nu ajungi niciodata la acea odihna mentala mentionata mai sus.
Hope is poison for the mind. Lack of it is poison for the soul. What the fuck are we going to do then?
“I died from minerality and became vegetable;
And From vegetativeness I died and became animal.
I died from animality and became man.
Then why fear disappearance through death?
Next time I shall die
Bringing forth wings and feathers like angels;
After that, soaring higher than angels -
What you cannot imagine,
I shall be that”.
(Jalal al-Din Rumi)
Trent Reznor a spus asta la 13 aprilie 2009 la 8:41 am
Despre fericire si inexistenta ei am scris aici:
http://anto-logicity.blogspot.com/2009/02/28-november-2006-something-like.html
Nu cred ca esti rece azi, doar lucida, numai ca e foarte greu sa traiesti lucid 24/7 si uneori ne obligam sa visam si sa speram, ca sa putem continua urcusul. Iti mai dau un link, la un mesaj foarte special pe care vreau sa-l impartasesc cu tine, ti se potriveste ca o manusa.
http://inlauntru.blogspot.com/2008/12/de-la-tata-cand-am-plecat.html
Antoaneta a spus asta la 13 aprilie 2009 la 9:46 am
Nu ştiu dacă să o numesc coincidenţă sau nu ,dar oricum ieri am stat mult şi ba citeam , ba săream peste citit şi scriam idei ce îmi veneau , scriam probleme care mi le-am tot pus şi am scris despre limitări şi excese , despre “echilibru” ,despre simplitatea unor lucruri de care avem nevoie dar de care ne bucurăm şi le apreciem doar după o limitare sau un exces, am scris de exagerări, despre nevoia de suferinţă pentru a simti apoi “binele”de după . Nu am scris pe blog,multe lucruri nu le scriu pe blog, am scris ieri pe blog despre altceva care am tot repetat eu în ultima vreme celorlalţi,despre a da fără să ceri în schimb, nu ştiu daca ai citit, am scris câteva rânduri , timp în care mi-am mai amintit şi de altceva .
Cât despre răceala cu care trăieşti şi priveşti acum ,poate fi doar o distanţare de tot şi o revenire asupra ta .
Am primit asta să ascult şi îţi dau şi ţie
http://www.trilulilu.ro/panicduck/b09dca2de313b9
DPolly a spus asta la 13 aprilie 2009 la 12:49 pm
nasol de tine daca le-ai inteles.
zero a spus asta la 13 aprilie 2009 la 9:34 pm
@Trent Reznor: gestul tau, cel de a scrie ce ai scris, mi se pare de o gentilete remarcabila iar caldura lui retinuta ma onoreaza.
@Antoaneta: am citit de mai multe ori ce ti-a scris tatal tau inaintea plecarii tale. Intimitatea acestei incredintari m-a mangaiat. Sper sa vorbim personal (si) despre asta.
@DPolly: melodia postata de tine aici mi-a dovedit, ca intotdeauna, cat de bine ai inteles starea mea.
@Zero: nasol de tine sa hartuiesti pe cineva.
confruntadurerea a spus asta la 14 aprilie 2009 la 12:56 am
Draga mea, îmi permit să-ţi spun că îţi înţeleg starea, deşi momentan trăiesc în mine cumva opusul. Nu ştiu ce-i cu mine, nu pot spune “energie”, “căldură”, “agitaţie”. Poate cel mai potrivit cuvânt ar fi că îmi dă şuturi în stomac o stare de frenezie. Nu ştiu cât de de bine e asta
)) Dar am trăit exact ce ai spus tu, o bună bucată de vreme. Pe de-o parte, mă simţeam f ok aşa, uşor amorţită, foarte lucidă şi cumva impasibilă la tot şi toate, pe de alta, îmi era dor de “dramoletele” din mine, râsul-plânsul, agitaţia care mă făcea să fiu plină de vânătăi de la clanţele şi colţurile de masă de care mă loveam în grabă. Cum o fi mai bine, chiar nu ştiu să spun …
LiaLia a spus asta la 15 aprilie 2009 la 1:44 am
@LiaLia: nici eu nu stiu cum e mai bine, draga mea. Si nici nu ma grabesc sa dau un verdict.
confruntadurerea a spus asta la 16 aprilie 2009 la 2:41 am