Catedrala Mantuirii Slugarniciei

Stateam odata de vorba cu un amic, un fost actor bun, un fost baiat frumusel, devenit peste noapte un actor prost si un baiat uratel prin optiunile facute. Betie, compromisuri, lingusiri pe la conducerea teatrului, desolidarizarea de colegii lui de echipa in clipa in care acestia au parasit teatrul din cauza ca erau platiti foarte prost. Peste toate astea, deloc neasteptat, dupa mine, s-a asezat un inceput de fanatism religios care a denaturat intr-un mijloc dement si foarte suparator de fanatism religios. Cred ca si finalul este previzibil. Lipsa unei relatii stabile dar si lipsa de sex ocazional ca lumea, o relatie prea apropiata cu mama, zgarcenia, masturbarea cu rusine si nu cu placere, toate astea potentau si ele inclinarea furibunda catre fanatism ortodox. Si trebuie sa specific “ortodox” pentru ca, de cele mai multe ori cand am discutat cu fanatici ortodocsi, nu prea le convenea sa aduci in discutie catolicismul, protestantismul sau alte culte religioase, fie ele si din zona crestinismului, nici nu ma arunc la altele.

La un moment dat, intr-o discutie cu baiatul asta, el mi-a subliniat, pe un ton ridicat, asa cum devine tonul aproape de fiecare data cand ii calci pe ortodocsi pe coada lor de neatins, ca in alte tari s-a ajuns la niste jigniri teribile aduse ideii de biserica si Dumnezeu, ca in alte tari s-a ajuns la urmatoarea situatie de neconceput: “preotul joaca baschet cu enoriasii, ti se pare normal asa ceva, unde mai ramane taina bisericeasca si ce autoritate mai are preotul in momentul ala?”. V-am redat aceasta fraza imbecila pentru ca astazi vreau sa vorbesc despre Catedrala Mantuirii Neamului “with a twist”. Nu vreau sa insist pe suma ridicola pe care statul o va plati pentru aceasta constructie, nu vreau sa vorbesc despre grandomania macabra, nu vreau sa mai aduc in atentie petitia care sustine renuntarea la aceasta constructie, nu ma gandesc la bani, nu ma gandesc la kitsch, nu ma gandesc in termenii astia, nu ma intereseaza nici unde va fi amplasata, nu voi discuta despre inutilitatea ei evidenta. Voi spune cat se poate de simplu si cat se poate de scurt lucruri pe care, la fel ca in multe alte privinte, romanii nici nu le mai percep, dat fiind ca au fost aburiti de un stat de cacat, cu o biserica sluga, o biserica de stat – o biserica de cacat, prin urmare.

Nu vad nici o deosebire intre Catedrala Mantuirii Neamului si noul magazin Cocor. Amandoua sunt chestii care costa de te rup, chestii care vor sa epateze, chestii care nu doar ca neaga dar si batjocoresc pe fata situatia reala a tarii noastre. Nu avem nimic in tara asta dar jucam teatru, pe scurt. Noi nu avem nicaieri paine buna dar o sa avem Cocor cu haine de designer si Catedrala Mantuirii Neamului. Sfidari nerusinate ale realitatii romanesti, lipsa de concentrare pe ce ar trebui construit, de fapt. Salt nesimtit peste niste etape, lipsa de interes pentru dezvoltarea unei societati, lipsa de interes pentru problemele acestei societati, o carpeala, o chestie pe atat de scumpa si mare pe cat sunt coruptia, spaga si porcaria Bisericii Ortodoxe Romane de revoltatoare.

In tarile care nu ne plac nici la nivel bisericesc, biserica este cea care, alaturi de alte foruri neafiliate politic, construieste si mentine comunitati. Nu vin preotii la usa, ragand ceva imposibil de inteles, batand cu pumnii in usa, plini de draci ca nu le deschizi, nu stropesc ei cu un pamatuf toate colturile casei dar fac treaba. La straini si biserica face treaba. Ea este un loc care gazduieste grupuri de sprijin, cursuri, un loc in care se aduna cupoane de mancare si bautura, un loc in care lumea se strange pentru a comunica si rezolva dincolo de piosenia cacacioasa. Este o institutie care munceste si care strange donatii (de la cei care chiar vor sa le dea, nu suge bani de la stat) pe care le foloseste pentru a face scoli si spitale. Vreau si eu sa stiu unde este un spital ortodox in Bucuresti sau in Romania. Vreau sa stiu care sunt proiectele de construire sau consolidare a comunitatilor din Romania.

Ce invatam noi de la biserica? Ce primim noi de la biserica? Sfaturi? Sa fim seriosi. Balmajeala aia sictirita a unui preot obez pe langa care s-au aciuit tot felul de fete batrane care urasc pe oricine intra in biserica? Maicile alea demente si mustacioase de pe la toate manastirile din tara? Care iti mai iau si bani ca sa stai la manastire? La Hotelul Manastire. Ca sa le vezi pe urma, pioase, cu SUV-uri? Asta mi se pare fascinant. Fascinant. Am vazut cel putin cincisprezece “fete bisericesti” cu SUV-uri in ultimele doua saptamani. Si nu din alea fasaite ci clasa M de la Mercedes Benz. De ce nu pot maicutele si preotii sa mearga cu bicicleta? Ar da un exemplu pe mai multe planuri deodata: modestie, ecologie, miscare sanatoasa.

De ce biserica noastra este o enclava cu nasul pe sus, vorbind in arhaisme, mimand piosenie, isterizandu-se pana la scurtcircuitare daca incerci sa intrebi ceva la care sa nu se poata raspunde intr-o fraza fara urma de logica, incarcata de presupuse chestii “milostive” care, de fapt, sunt niste palme care sa te faca sa taci si sa intelegi ca nu e bine sa te pui cu biserica, tu esti un nimic iar ei sunt cineva.

Ce fac fetele bisericesti romane? Te duc pe drumul drept, probabil. Iti mediaza relatia cu Dumnezeu, probabil. Cum? Subliniandu-ti incontinuu ca esti vai de capul tau si ca nu o sa fii niciodata ca Isus, subliniandu-ti ca nu vei putea niciodata sa fii perfect, nefacand absolut nimic si jucand rolul inaccesibililor, asa incat sa-si confere macar asa un minimum de prestanta, tocand sume enorme de bani pentru lucruri stupide, ofensatoare la adresa societatii. “Proiecte” la fel de putin transparente ca si Dumnezeul ortodox in sine. Incurcaturi. Fraze peste fraze peste fraze, toate indepartandu-se de orice potentiala explicatie.

Coruri, serbari, actiuni comunitare, mese cu enoriasii, mers la enoriasi acasa atunci cand aia chiar au o problema, solutii, actiuni care sa inchege comunitatea, actiuni care sa ii desluseasca problemele si sa fie un sprijin real. Unde sunt astea in cadrul bisericii noastre? Eu nu as fi vrut sa am niste parinti care sa-mi vorbeasca in pilde, care sa ma trateze de sus, care sa ma considere inferioara lor, care sa fie umflati, care sa isi cumpere lucruri scumpe din spagi neglijandu-ma pe mine complet si indemnandu-ma sa traiesc modest. Nu as fi vrut sa nu fac nimic cu parintii mei in afara unor plimbari tacute si pioase, nu as fi vrut sa o iau peste bot la orice incercare de a lasa viata reala sa se insinueze, nu as fi vrut sa am parinti mincinosi si spagari, ce sa mai.

Biserica Ortodoxa este simbolul infectiei societatii asteia. Daca vrei o radiografie a societatii noastre, nu trebuie sa te straduiesti prea mult. Nu te complica, nu pune prea multe cap la cap. Priveste biserica. O cloaca de o opacitate mafiota, o mana de spagari, niste puturosi care nu fac nimic pentru mersul mai bun al societatii, niste escroci care incurajeaza lumea in prelingerile alea scarboase pe la biserica, niste facaturi care se comporta comunist, mimand interesul pentru omul “amarat”, construind discursuri, atitudini si, iata, cladiri, care sa demonstreze ca totul merge bine cand, de fapt, totul este gresit din temelii.

Nu am inteles asta niciodata. De ce romanii nu sunt capabili sa inceapa de jos. Serios. Sa incepi de jos, sa incepi de la baza, sa o iei de la capat, sa construiesti lucruri mici pentru a ajunge, eventual, la un lucru mare. Stiti ce mi-a spus o cunostinta? “Cum ai putut, ma, sa te duci la Bratislava, de placere? Sunt atat de saraci.” Romanii au si o reactie scarbita atunci cand vad ca lucrurile se misca incet dar sigur, au o reactie scarbita cand vad ca se munceste constiincios si ca lucrurile vor dura, ca efectele nu se pot vedea orbitor asa cum se vad la noi. Si ca aceste efecte “orbitoare” nu spun, de fapt, nimic bun despre societate. Sunt doar lucruri prea mari construite pe o baza prea subreda.

Ca intotdeauna, ele se vor darama si va trebui sa o luam de la capat cu reconstruirea societatii noastre pana cand o sa intelegem cum se face o constructie, pana cand o sa intelegem ca trebuie sa invatam ca nu putem trece peste detalii, ca nu avem dreptul sa gandim pe picior mare daca nu invatam sa gandim intai pe picior mic.

Catedrala Manturii Neamului va fi, cu siguranta, un simbol al natiunii romane. Cu asta sunt perfect de acord. Va fi cea mai sinistra metafora pentru felul in care functionam: mincinos, grandoman, snob, mafiot, inutil, prefacut, cu dorinta arzatoare de a fraieri cat mai multa lume cu niste idei pe care nimeni nu se mai oboseste sa le treaca prin propriul discernamant.

Nu vreau sa primesc argumentul ca Regele Ferdinand a dorit aceasta catedrala. Asa cum am mai spus, eu nu sunt mahnita ca se construieste o catedrala ci sunt mahnita de fondul pe care se construieste o catedrala si de faptul ca, din multe lucruri pe care le-au dorit figurile importante ale istoriei romanesti, noi am ales unul complet stupid in context. Nu intamplator, ci perfect reprezentativ.

Catre toate site-urile ortodoxe periculoase, catre toata increngatura de cretinisme si minciuni de pe aceste site-uri, catre toti oamenii care se agata de biserica fara sa stie de ce, catre toti preotii spagari, catre Dan Puric, catre alti fanatici, catre toti cei care vor sa inteleaga cum functioneaza lucrurile pe lumea asta: noi nu avem nevoie de mantuire. Noi avem nevoie de spitale, de psihoterapie, de consiliere, de organizarea unui ajutor sustinut pentru cei saraci, de discutii deschise, realiste. Biserica nu este ceva statut si sfant, biserica este un mecanism care da tonul intr-o societate sau care indulceste macar tonul aspru al altor institutii. La noi biserica ne sfideaza, ne desconsidera, ne prosteste pe fata.

A, si nu le-ar strica celor din cadrul bisericii sa joace si niste baschet, cu sau fara enoriasi. Daca nu pentru socializare, macar pentru sanatate. Am inteles ca ortodoxia te incurajeaza sa te bucuri de viata dar mai sunt si alte bucurii in afara burduselii cu mancare si bani.

~ prin Cristina Comanescu pe 17 ianuarie 2009.