slugi fara minte proprie

Poate ati vazut ca am primit la post-ul meu vechi despre icoane un comment ca o palma divina, un link care sa demonteze instantaneu toata presupusa mea deruta religioasa. Si, asa cum se intampla foarte des, incercarile astea, scremerile astea religioase mai rau ma supara decat sa ma linisteasca. Cat despre a invata ceva, sa fim seriosi, ce ai putea sa inveti din niste texte stupide care nu fac nimic altceva decat sa-i dea senzatia celui care le scrie ca se afla intr-o relatie privilegiata cu Dumnezeu?

Nu agreez textele religioase. Cu atat mai putin pe cele crestin-ortodoxe. Dincolo de calitatea mizerabila a scrierii, exista un motiv mai serios pentru care nu le agreez: daca tot “nu ne este noua dat” sa intelegem cum sta treaba cu Dumnezeu, “why bother?”, ca sa-l citez pe Daniel Craig in filmul “Sylvia”. De ce sa ma chinui sa inteleg ceva ce nu se vrea inteles, de fapt? Mie imi plac textele care sunt scrise pentru a fi intelese. De-aia mi-a placut intotdeauna filozofia. Acolo te concentrezi asupra unui lucru care iti este explicat. Daca as gasi un text religios asa, l-as citi cu interes. Dar am inteles ca e o “taina” si ca aia e cheia si ca trebuie sa ne lasam patrunsi de taina. Si nu stiu cum m-as putea lasa patrunsa de o taina. Trebuie sa o inteleg mai intai si apoi sa ma las patrunsa de ea sau trebuie sa ma las, pur si simplu, patrunsa de ideea de taina? Nimeni nu o sa va raspunda. Veti ajunge la raspunsuri si mai complicate decat intrebarea in sine, veti auzi numai arhaisme, cuvinte statute ca “propovaduire” sau “milostivire” sau “pogorare” si astea sunt cele mai blande. Sunt unele atat de dure incat incerc sa le uit, ca sa pot sa inot si eu catre un mal, oricare ar fi el.

Sa inteleg ca partea cu “crede si nu cerceta” vrea sa spuna ca trebuie sa luam textele religioase, sa le citim si sa le acceptam entuziast ca atare, fara sa le intelegem. Si, daca stam sa ne gandim, treaba asta se petrece la orice nivel in Romania, crestinismul ortodox romanesc poate sa fie mandru, si-a lasat cu adevarat amprenta pe societatea noastra. Exista oameni cu functii importante care nu stiu sa foloseasca un copiator pentru ca nimeni nu se coboara sa intrebe un director de marketing daca chiar stie sa foloseasca un copiator. Asa si cu textele crestin-ortodoxe. Nimeni nu va indrazni, data fiind fortareata de neclintit construita in timp in jurul ideii de Dumnezeu, sa intrebe cum stau lucrurile, de fapt, ce inseamna ele si ce implica ele. Sau sa te intrebe, in cazul in care te dai ca ai inteles cum stau lucrurile cu Dumnezeu, cum stau ele, cu adevarat. E o taina de care tu te-ai lasat patruns si altii nu. Ghinion. Citeste texte ca cele de pe orice site religios asa incat sa te tampesti suficient si sa nu mai ai nici o reactie. Si asculta posturi ca “Trinitas” asa incat indobitocirea sa fie completa. Daca ai si cateva posturi de televiziune religioase e si mai bine, spalarea de creier va fi completa si, in curand, nu vei mai intreba nimic. Despre asta este vorba, de fapt, nu? Ca la doctorii romani. Ai ajuns la ei asadar esti bolnav, nu mai esti o entitate dincolo de aceasta boala. Nu vei fi tratat ca o individualitate, in mintea medicului vei fi un bolnav. La fel si la oamenii care se dau priceputi in ale crestinismului. Ai ajuns la ei asadar esti crestin sau pe cale sa devii, nu mai esti o entitate dincolo de crestinism. Nu vei fi tratat ca o individualitate, in mintea celui cu care vorbesti vei fi doar un crestin sau un om care are o nevoie imperativa de a deveni crestin. Si in loc sa te curteze el pe tine, sa se dea peste cap sa-ti vanda ideea asta, la fel ca vanzatorii din tarile ortodoxe, o sa porneasca de la ideea ca vei cumpara oricum sau ca cineva tot va cumpara marfa asa ca nu este nevoie de efort. Iar asta mie nu imi place deloc. Pentru ca este evident ca asta este unul din motivele pentru care crestinismul pierde teren in randul oamenilor inteligenti si prinde la prosti singuri si fara nici o sansa in viata. Crestinismul ortodox nu stie sa te atraga. El te prinde si te asupreste, fie si numai bagandu-ti pe gat incantarea obligatorie. El nu iti da drept real la replica, la indoiala, la erezie constructiva, la alegerea unei alternative care sa ti se potriveasca mai bine, el se considera superior, el se considera unica varianta si asta mi se pare oribil. Apar o multime de versiuni ale ideilor continute in Biblie, tot felul de textulete, carticele, rezumate, extrase, rugaciuni (bine, ele sunt scoase pentru ca Biserica Ortodoxa Romana sa stranga bani din care sa nu fie in stare sa faca nici macar un spital dar asta este altceva, lacomia si mafia din cadrul Bisericii Ortodoxe sunt subiecte care nu se discuta, pentru ca atunci cand o teapa financiara este mult prea mare, nu se mai discuta la noi) dar toate sunt doar o adancire intr-un labirint al prostiei si necunoasterii, al refuzului de a intelege ceva, al refuzului de a te gandi serios la Dumnezeu si la cum ar trebui sa fii, la ce ar trebui sa devii in virtutea existentei Lui, nicidecum de teama Lui. Si asta s-a raspandit bine la noi in societate: parintii isi iubesc copiii dar ii mai si trosnesc din cand in cand. Trebuie sa iti iubesti parintii dar sa iti si fie frica de ei. Ei te scot din orice cacat, nu trebuie sa fii ceva anume sau intr-un fel anume dat fiind ca esti copilul lor dar te pot pedepsi arbitrar si sinistru la un moment dat. Tot pentru ca esti copilul lor. Asa ca si in aceasta privinta ortodoxia s-a impus.

O cunostinta mi-a spus ca este ridicol sa vezi cum occidentalii au diminuat valoarea crestinismului si respectului pentru Dumnezeu prin preoti care joaca baschet cu enoriasii sau prin preoti care merg sa bea un suc cu enoriasii. Da, intr-adevar, este sinistru. Cred ca ortodocsii sunt ingroziti de asta. Sa fii considerat egal cu un preot si sa nu-l vezi pe un piedestal care ti-a fost impus ci sa-l cunosti iar el sa iti demonstreze faptul ca este un om exact ca si tine. Si sa aiba si alte activitati pe langa mancat si asteptarea tainei care sa-l patrunda sau care sa-i faca lucruri pe care noi nu le stim.

Trebuie sa recunosc ca Biserica noastra si interpretarea pe care continuam sa o dam ca niste slugi fara minte crestinismului, aceasta pliere vesnica fara tresariri individuale si fara urma de reactie la greselile de logica si de bun simt continute in felul in care este propagata religia la noi, toate astea ne-au intrat in sange si pot fi vazute in fiecare detaliu. Nu sunt deloc de acord ca ne-am pierdut legatura cu biserica. Dimpotriva, cred ca ea este stransa ca dracu, ca sa ramanem in zona crestina. Nu discutam despre nimic, subiectele care ne-ar putea emancipa si elibera sunt tabu, fie ca este vorba despre vibratoare sau necesitatea puparii unui geam slinos sub care sunt niste oase. Niste “oseminte”, pardon. Nu comunicam intre noi pentru ca se presupune ca unele chestii precum familie, plod, casatorie, botez, inmormantare, iubire se fac pur si simplu, de la sine si cu voia lui Dumnezeu. Nu avem grupuri de sprijin, nu avem emisiuni in care sa se discute cu adevarat ceva, nu scriem carti de self-help daca nu sunt despre cum sa te imbraci sau despre cum sa te porti in societate, suntem niste spagari imputiti, cerem si primim bani fara sa spunem cati strangem si ce facem cu ei, vorbim intr-o limba de lemn care ascunde faptul ca nu prea stim mare lucru despre nimic, suntem conservatori si ai naibii iar cand nu avem argumente, trantim ceva religios care sa lase orice interlocutor inteligent fara replica. Pentru ca ce replica ai putea da la ceva care suna asa: “Revarsa-Ti bunatatea Ta/Pe-a noastre neputinte/Ca sa putem smeriti purta/A CRUCII suferinte.”

Intai de toate, vreau sa spun ca este trist sa vezi ca cei care ne sunt contemporani se apuca sa scrie texte religioase si, in loc sa le faca proaspat si sa le scrie bine, le scriu chiar mai prost decat sunt scrise cele vechi acceptate si vandute peste tot de biserica. Nimeni nu vrea sa scrie ceva care sa aiba o logica si o aplicabilitate, nimeni nu vrea sa renunte la incalceala asta care ascunde atata dementa si atata stagnare, ba mai mult, ne si freaca la cap pe noi, astia care incearca sa inteleaga ceva. Exact asa cum orice om invins si fara bucuria de a trai te freaca la cap sa te angajezi, sa te conformezi, sa renunti la a mai crede ca esti puternic si ca poti schimba ceva. In tine si in ceilalti. In ziua in care nu vom mai percepe crestinismul ortodox ca pe o apasare, ca pe un pistol tinut la tampla, ca pe o obligativitate, ca pe o unica posibilitate, ca pe o taina, ca pe o unica salvare, in ziua in care nu voi mai auzi ca este un pacat sa te convertesti sau sa iei in calcul ideea convertirii, in ziua in care nu voi mai auzi ca buddhistii, musulmanii si hindusii vor ajunge in iad pentru ca nu sunt crestini, promit sa citesc si texte religioase. Dar, vedeti, este un cerc vicios. Daca se va ajunge vreodata la situatia descrisa de mine, textele religioase vor avea sansa de a fi cat de cat interesante sau macar putin mai indepartate de nebunie si de prostie.

Later edit: am intrebat, intr-un fel de “Fratii Karamazov reloaded”, o fata credincioasa de ce, in acceptiunea unui crestin-ortodox, copiii trebuie sa sufere. Ce imi poate zice ea, din credinta ei solida, despre un copil care sta inchis intr-un closet hranindu-se din fecale saptamani in sir sau ce imi spune ea despre un copil abuzat sexual ani de-a randul. Si mi-a spus: “Uite, astea sunt lucruri pe care numai Dumnezeu le stie.” Si a indraznit sa ma intrebe, peste ani, de ce m-am convertit la buddhism. Pentru ca in buddhism exista un raspuns la intrebarea asta, pentru inceput. Au fost nenumarate intrebari care m-au preocupat de cand sunt mica si pe care crestinismul mi le-a alungat printr-un raspuns imbecil, de obicei acelasi. Dar sa ne linistim cu inca o bucata de intelepciune extrasa din blog-ul asupra caruia mi-a fost atrasa atentia: “Crescut-ai fost la templu/In spirit preacurat/Sa poti primi CUVANTUL/Ce-n Tine S-a-ntrupat.”

Crescut ai fost la “templu”? Asta-i tare. Poate ca totusi exista o speranta, poate ca exista pe undeva legaturi nestiute ale crestinismului ortodox cu buddhismul.

~ prin confruntadurerea pe 5 septembrie 2008.