(sa te iubeasca) un tip gay

Si ca sa fie treaba echilibrata, va povestesc si cum m-a iubit un tip gay. Am povestit cum m-a iubit o femeie, povestesc si despre cum m-a iubit un barbat care este gay. Povestea este mult diferita fata de cea cu femeia, mai ales prin faptul ca relatia cu acest tip a functionat in ambele directii, eu am tinut la el si l-am incurajat in iubirea pentru mine. Initial nu am stiut ca este gay, el mi-a ascuns asta multe luni si, intr-o noapte, la el in garsoniera, mi-a spus ca vrea sa aiba o relatie serioasa cu mine dar ca trebuie sa imi spuna intai ceva foarte important. “Iti spun daca imi promiti ca nu pleci”. I-am promis asa ca mi-a spus. A recunoscut ca este gay dar ca asta nu il impiedica sa isi doreasca o relatie cu mine. Era tarziu, eram intr-un cartier infect, tocmai aflam ceva destul de greu asa ca am hotarat sa mai raman, sa stam de vorba. Nu am fost o doamna in seara aia. I-am spus ca as vrea sa imi devina sluga pentru cativa ani dat fiind ca m-a mintit. Tipul a luat-o in serios si a zis “da”. Cam asta a facut un an si jumatate. Gatea binisor, facea curat in casa cand venea in vizita, lustruia perfect cada si chiuvetele, imi spunea ca sunt copilaroasa si ca imi permite sa nu am incredere in viitorul iubirii noastre, lui ii ajunge sa stie ca vom trai fericiti impreuna toata viata, ii este suficienta propria incredere in relatia noastra. Spunea ceva si despre casatorie, imi tot povestea cum va arata sala in care ne vom casatori, ce fel de lumanari isi doreste la nunta. Nu sanctionam penibilul situatiei ci preferam sa-l las sa turuie si sa ma amuz.

M-am indepartat de toti prietenii mei incetul cu incetul. In afara de fetele care-l placeau pe tipul asta pentru ca era “dragut”, nu mai ramasese nimeni prin preajma. Si noua ne convenea asta. Ieseam impreuna seara de seara, mergeam la petreceri, ne plimbam ore-n sir pe strazi, el imi usca si aranja parul, imi scria zilnic biletele si scrisori, imi trimitea mesaje incarcate de pasiune dementa, imi povestea toata durerea lui legata de homosexualitate in contextul romanesc, eu incepeam sa fiu convinsa de faptul ca pot rupe absolut orice regula, obsesia mea de cand sunt mica. Pune-ma in fata unei situatii pe care toata lumea o crede “de netrait”, “de neconceput”, “de neinteles”, “de neacceptat” si eu voi fi acolo, in mijlocul ei, cu steagul fluturand in mana si cu un strigat razboinic intr-un colt al mintii. Aveam senzatia ca toata lumea putea sa miroasa senzationalul relatiei noastre. De fapt, nu mirosea nimeni nimic. Prietenii se indepartasera pentru ca nu mai aveau loc de preocuparea mea cu acest nou venit iar restul lumii nu vedea decat un tip si o tipa hlizindu-se pe strazi si-n baruri. Ceva probabil ca mirosea rau de tot a nefiresc dar nimeni nu se obosea sa isi dea seama ce.

Din cand in cand tipul disparea cateva zile si se intorcea trist, cu un aer umilit, cerandu-mi si mai multa atentie decat in rest. Se intalnea cu diferiti tipi doar pentru sex si era intotdeauna dezgustat dupa. Si-ar fi dorit un tip sofisticat. Nu se gasea. Am fost la toate piesele lui Radu Afrim cu el, s-au uitat toti prietenii lui urat la mine, am rezistat eroic. Nu stiam daca sa fac un pas inapoi in fata unor barbati misto care-l doreau sau daca sa ma iau cu ei la paruiala, in stilul “e al meu, ba”. Eram derutata. In permanenta derutata. Dar el imi spunea sa arat bine, sa ma imbrac bine, sa fie toata lumea geloasa. Nu am inteles pe ce ar fi putut sa fie gelosi prietenii lui dar ma straduiam sa ii fac placerea de a arata bine, chiar daca, de cele mai multe ori, aratam bine intr-o gramada excitata de homosexuali care nu intelegeau ce e cu mine si care ar fi vrut sa ma car. Eu imi luasem rolul in serios, asa fac eu intotdeauna. Daca mi se da ceva de facut, eu fac temeinic. Nu mai aveam cine stie ce putere de discernamant asa ca traiam, ma comportam de pe-o zi pe alta. In rarele ocazii in care mai ieseam cu un heterosexual, venea si tipul gay sa ma ia de la intalnire si imi mangaia usor o suvita de par spunandu-mi “mi-a fost foarte dor de tine”. Statuseram despartiti doua ore. Maximum.

Intr-o zi mi-a scris un mail in care spunea ca nu imi poate face asta, nu imi poate distruge viata. Trebuie sa fiu cu un barbat adevarat. M-am uitat la mail, am inteles ca aparuse un tip ca lumea in viata lui si ca scrisoarea era o vrajeala. M-am simtit usurata. Chiar daca eu nu fusesem in stare sa ma opresc din ambitiile mele imbecile, din eroismul meu pe campuri fara legatura cu lupta principala, mail-ul tocmai facea acest lucru.

Ce este realmente fascinant in aceasta poveste: nu exista absolut nici o morala a ei, oricat de atent ai cauta prin sau printre randuri. Iar mie imi plac uneori povestile fara morala, mi se par atat de reconfortante. Cateodata e bine sa privesti, sa citesti, sa traiesti ceva fara absolut nici o bucatica de morala, fara absolut nici o urma de folos explicit. E ca atunci cand vezi un film prost. Ii simti mecanismele ieftine si manipulatoare, ii vezi stridentele, ii vezi ridicolul si tocmai pentru ca este atat de prost si de previzibil, tocmai pentru ca stii ca e o pierdere de timp, te uiti. Doar din ambitia de a-ti contrazice propria esenta de care, sa fim sinceri, te plictisesti macar o data la cinci ani.

“Smash it apart just for the fuck of it”, pe scurt.

~ de confruntadurerea pe 2 august 2008.