credinta imbecila (a romanilor)

E bine sa fii o doamna si sa nu zici ca te-ai cacat pe tine de ras dar astazi eu zic. Nu e prima oara cand deschid subiectul asta pe blog dar el ma anima atat de puternic de fiecare data incat nu pot sa-l tin doar pentru mine: subiectul asa-zisei credinte la romani. Cretinizarea in masa, limbile agramate si scarboase date unei instante pe care nici macar nu ai avut bunul simt sa ti-o definesti in creierul tau subred, acatistele, pupaturile cu zoaie pe icoane si pe geamurile in spatele carora sunt moaste, toata jalea, toata congestionarea asemanatoare cu betia, idiotenia, pe scurt. La fel ca in orice privinta, romanii nu vor sa inteleaga nimic, nu vor sa priveasca dincolo de nimic, ei sunt intr-o bataiala continua, intr-o goana transpirata dupa ceva, galagiosi si indepartandu-se cu toate fortele de absolut orice forma de introspectie.

Ieri am iesit cu un prieten in oras. Am renuntat la partea cu mancatul la restaurant pentru ca nu aveam chef sa vedem pe nimeni, cu-atat mai putin toti snobii imputiti ai orasului. Si nici nu eram in dispozitia potrivita pentru usoara diaree care te apuca dupa orice restaurant bucurestean, fie el si cu cel mai lung bat bagat in fund. El imi povestea cum femeia care face curat la el acasa a adus inca o femeie cu ea, ca sa-i faca mamei lui niste injectii. Mama lui este pe moarte iar el se comporta spectaculos in aceasta situatie dar sa lasam asta la o parte. Ieri imi povestea cum femeia asta nou-venita a adus cu ea o hartie. Si de-aici a pornit rasul. Nici nu stie ea cat de buna a devenit deodata in a ne vindeca tristetea. Nici o suferinta din lume nu este suficient de puternica pentru a rezista la asemenea cretinism. Cel mai sigur remediu pentru momente de cumplita disperare este scarba garantata pe care o vei resimti privind felul in care se raporteaza romanii la moarte si la un Dumnezeu, oricare ar fi el. Asta continea hartia, nu corectez nimic asa incat deliciul sa fie complet:

“Doamne Isus te primesc in inima mea ca Domn si Mantuitor, iti deschid larg usa inimi mele si te rog sa fi medicul sufletului meu si trupului meu. Toarna balsam de alinare si tamaduire. Te rog Doamne Iuse pune tu sangele care l-ai varsat si pentru mine peste fiecare celula pe care a-i creato in trupul meu”.

Si proasta asta a citit ce scria pe hartie cu voce tare. Si cica se plimba prin casa in timp ce recita prostiile de pe hartie. Si imprastia busuioc prin colturile camerei. A sfatuit-o pe mama prietenului sa citeasca si ea cu voce tare din cand in cand cele scrise pe hartie. Trebuie spus faptul ca mama lui a corectat intai greselile de pe hartie si abia apoi a pus-o pe noptiera. Un om cu dragoste pentru gramatica romana ramane in orice conditii un om cu dragoste pentru gramatica romana. Radeam in hohote in timp ce tipul imi povestea asta, radeam amandoi uitand complet de drama teribila care tocmai se petrece asa ca, intr-un fel, proasta este un mesager bun al Cuiva, al Oricui, a reusit sa ne faca o bucurie, chiar daca ea habar nu are despre ce bucurie este vorba. Cred ca si Dumnezeu radea in hohote, sunt absolut convinsa. Nu pot sa cred ca nu este un tip inteligent, nu pot sa cred ca poate iubi in aceeasi masura cretinii si desteptii.

Sa nu credeti ca proasta in cauza a stat langa mama prietenului meu, sa nu credeti ca vorbit cu ea, sa nu credeti ca a tinut-o de mana sau ca a incercat sa o linisteasca legat de lumea de dincolo, sa nu credeti ca a privit-o cu tandrete sau ca a incercat sa o cunoasca. Sa nu credeti ca a stat macar o clipa sa se gandesca la faptul ca un om se apropie de moarte.

Lectia e simpla dar eu totusi o spun: nu lasati cretinii sa intre la voi in viata sau la voi in moarte. Vor face un circ din tot ceea ce ar trebui sa fie demn si frumos, isi vor da impresia ca sunt ca voi si ca au un rol, o importanta, se vor hrani din viata voastra si nu vor intelege ca nu au ce cauta in ea, nu-si vor da seama ca sunt cretini. Si dupa aia voi veti muri iar ei vor crede ca v-au ajutat si ca v-au cunoscut, veti aparea in conversatiile lor. Ceva mai trist de-atat nu vad.

Later edit: maine voi incerca sa scriu despre relatia mea cu un tip gay, ca sa-mi clatesc gura dupa mizeria asta de intamplare. El era destept si scria corect in limba romana, isi punea intrebari legate de Dumnezeu. Era, asadar, un om mult mai norocos decat toti milogii care isi tocesc talpile pantofilor si gurile in biserici sau pe langa ele.

~ de confruntadurerea pe 31 iulie 2008.