cu intarziere, despre articolul din Elle
Cu mare intarziere scriu si eu despre articolul din Elle, “Blogaresc, deci exist”. Nu o sa iau apararea ideii de blog, nu o sa laud blogger-ii, nu asta e ideea acum. Articolul este aiurea scris, asta e ideea acum. Intai de toate, porneste de la o premisa gresita, ca sa nu zic imbecila. “Dar, dupa ce nume mari din presa s-au lasat contaminate, radicalismul meu si-a mai pierdut din vigoare”. Am inteles. Atunci nu cred ca voi sta prea mult pe Net astazi, post-ul meu va fi mai scurt decat in rest, pentru ca majoritatea figurilor publice contemporane a caror gandire o admir isi cam injecteaza heroina sau si-au injectat la un moment dat. Asa ca eu zic ca este timpul ca “radicalismul meu sa-si mai piarda din vigoare” si sa bag si eu ceva intr-o vena.
Nu imi place slugarnicia cu care incepe si se incheie acest articol. Lauda la adresa numelor cunoscute care au (si) blog. Nu imi place deloc. Pentru ca incalca exact ce e misto la ideea de blog. Si o sa-i explic fetei cat de simplu pot: daca cineva vrea sa scrie “cacat” in fiecare zi pe blog-ul lui, e in regula. “Cacat” si-atat. E-n regula, repet. De-aia e blog, de-aia ti-l faci singur, de-aia nu primesti salariu pentru el, de-aia esti liber, complet liber. Nu ai nici o responsabilitate. Nu trebuie sa te incadrezi intr-un “genre”, nu trebuie sa te incadrezi in stilul unei publicatii, nu trebuie sa ti se aprobe cele scrise. “E doar un blog”, ca sa citez din clasicii in viata si anume vedeta de televiziune “we do not speak of” incepand de ieri. Asa ca agitatia pe tema asta te face sa arati prost. Nu poti citi decat o mica parte din blog-uri si daca nu ai gasit nimic pe gustul tau inseamna ca nu ai cautat cum trebuie sau ca nici tu nu stii ce vrei. Daca te iei dupa popularitate, esti pierdut. Pentru ca nu faci decat sa iti subliniezi si resubliniezi apetiturile stranii si mediocre ale poporului roman, nu e nimic nou, nu sunt blogger-ii de vina, e plictisitor. Nu inteleg pretentiile la adresa blog-urilor, nu inteleg nici dezamagirea unor oameni destepti ca Florin Iaru in raport cu fenomenul. E libertate, toata lumea are computer, toata lumea isi poate face blog, daca vrea. Ce era sa se intample? Deodata sa apara o patura enorma underground, de o valoare naucitoare? De unde? Deodata cei tampiti aveau sa se rusineze si sa spuna ca nu pot abuza de sansa asta cu blog-ul ca apoi sa mentina tacerea, admirand in paralel valorosii care isi fac blog? Care este, de fapt, supararea? Care este articolul fetei? Ca a citit si ea niste blog-uri si ca sunt cam idioate. Ca s-a plictisit. Ca toate abordeaza subiecte fumate cum ar fi “urasc Romania”, “urasc Bucurestiul”. Pai, daca le-or uri oamenii, ce sa faca? Daca nu reusesc sa se desprinda de chestia asta, daca nu mai reusesc sa vada dincolo de aceasta sufocare, ce sa faca? Sa mimeze relaxarea, occidentalismul? Nu ar fi bine, ii spun eu fetei. Atunci ar scrie ca oamenii de pe blog se comporta ca si cum nu ar trai in Romania. Oricum ai da-o, nu e bine. Stiu asta, am observat asta in ultimii ani. Ideea este sa faci de cacat pe cineva, nu trebuie sa oferi o solutie, o alternativa, nu ai alta perspectiva la schimb, important e doar sa le tavalesti un pic prin noroi pe cele existente.
“Nu au simtul (auto)ironiei” mai zice fata. Cine-l mai are in ziua de azi, la noi in tara? De ce ai cere blogger-ilor sa-l aiba, de ce ai cere blogger-ilor sa spele toate pacatele societatii? E un comportament tipic feminin, femeia care devine din ce in ce mai pretentioasa in alegerea barbatilor. Pretentii pe masura dezamagirilor din trecut, pretentii pe masura timpului care tot trece fara nici un eveniment notabil. Fata mai crede ca blog-urile sunt forma absoluta a vanitatii virtuale. Asa. Si? Poate ca sunt. E voie sa fii vanitos de la tine de pe scaun, de la tine din casa, band un suc pe banii tai. Poti sa fii vanitos, monstruos, idiot, inutil, poti sa fii ce vrei. Esti un nimic, esti un amarat, esti doar un blogger. Si pana cand o sa fii ca cei din presa care au cu adevarat ceva de spus si care spun asta intr-un mod fascinant, tu spui numai tampenii, fara urma de haz, talent si rost.
A critica blogger-ii este inutil. A critica fenomenul, ideea de blog, ideea de spatiu virtual, asta ar putea fi un subiect. Si a si fost. Ani de zile. A critica blog-urile, blogger-ii in sine imi pare un gest infantil, aproape ca ma induioseaza. Fata e naiva. Probabil crede inca in pace pe pamant.
Acu’ cand vor astia sa ne si cenzureze, nu e de ajuns ca pierdem vremea sa rasune adevarul si sa ne facem de cacat unii pe altii, se mai gaseste si o tanara loaza care nu pricepe nimic, care sa ne spuna ca nu suntem la nivelul ei. Sa nu ne citeasca, nu e o pierdere.
Dan Selaru a spus asta la 24 iulie 2008 la 7:29 pm
Vreau sa-ti spun ca chiar ma intrebam de ce dureaza atat de mult sa ai o reactie la articolul asta
… ei, sa zicem ca te scuz dat fiind cum a iesit postul. Ai pus punctul pe “i” din punctul meu de vedere, ai pus emfaza pe ideea de libertate si pe absurdul initiarii unui asemenea articol. Si eu sustin faptul ca se poate discuta despre aiureala declansata de catre spatiul virtual, putem discuta despre tot ce a generat libertatea in cadrul acestui spatiu dar ceea ce a facut tipa asta este plicticos. Nici macar suparator ci downright plicticos. Nu are subiect articolul. Nu am blog dar acum sa stii ca ma ambitionez sa imi fac. Pot sa scriu “cacat” in primele zile 
Lucian a spus asta la 24 iulie 2008 la 11:33 pm