un strigat (cu furie dar si cu putina teama)

Nu o sa fiu obiectiva, nu o sa fiu calma, nu o sa fiu corecta, nici macar nu o sa incerc sa imi pastrez echilibrul fizic, mental, emotional sau de care o mai exista. Nici nu o sa vin cu argumente. Cine inca incearca sa aduca argumente pe aceasta tema este pierdut, este ridicol, este nebun. O sa incerc sa punctez concentrat si oribil ceva pornind de la premisa ca toata lumea e in tema: cu PSD-ul nu este de glumit. Nu e cu “sunt opozitie, e foarte bine sa existe contrapunct sanatos la guvernare”, nu e cu “da-i dracu’ de nenorociti, da-i dracu pe toti din toate partidele, ca nu vor decat sa fure”, nu e cu “ne-am saturat de Basescu” sau “lasa ca si baiatul lui Emil Constantinescu a facut numai porcarii”. Nu e asa. Trebuie sa ne schimbam perspectiva macar un pic pana cand iesim din rahatul asta amenintator, pana cand partidul asta lasa ochii in jos si se duce o lunga perioada intr-o manastire sau intr-un templu buddhist pentru gandire si remuscari adanci. Eu nu uit niciodata ce este PSD-ul si nu uit niciodata cum sunt membrii PSD-ului dar sunt unele zile in care gasesc un pretext ce imi permite sa semnalez cu gesturi deloc elegante ceea ce nu uit niciodata. Cum sa spun eu direct si limpede? Ion Iliescu, pentru inceput. El ar trebui sa fie in puscarie. De atat de multa vreme incat unii au si uitat de ce ar trebui sa fie acolo, ma tem ca si el a uitat, nu poti sa stii cat de feroce este dedublarea. Folosesc din nou spusele lui Gabriel Liiceanu ca raspuns la acuzele tipic PSD-iste date sub centura de catre Ion Iliescu legat de reinnoitul “Apel catre lichele”: Iliescu a luat civili, i-a inarmat si i-a pus sa macelareasca oamenii din Bucuresti. Nu e cu echivoc treaba. Nu vreau sa-l vad ranjind la televizor. Mi se pare o sfidare strigatoare la cer de absolut fiecare data. Siguranta lui de neclinit pe faptul ca democratia reala a fost doar un spasm necontrolat al societatii romanesti imi strica somnul si imi stramba coloana. Nu doar ca nu mai vreau sa-l vad ranjind, cred ca nu mai vreau sa-l vad deloc. Si daca tot suntem la capitolul “de nevazut”, trebuie sa spun ca nu mai vreau sa-i vad nici pe Miron Mitrea, Nicolae Vacaroiu si Titus Corlatean. Pe toti ii sanctionez pentru nemernicie, nu cea obisnuita care se caieste la un moment dat ci cea care nu se indoaie, nu se clatina si nu moare ci este ca insecta aia pe care am vazut-o la Animal Planet, insecta care traieste zece ani fara apa si care poate fi trezita la viata cu o singura picatura dupa un deceniu de letargie. Picatura in cazul de fata este alianta PSD-PC. Oameni care mananca mult si care vesnic ranjesc sfidator. Au si de ce. Ne-au fraierit. De nenumarate ori in feluri pe care nici nu le stim, de multe ori in feluri pe care le stim, cum ar fi castigarea postului de primar general de catre Sorin Oprescu, “independentul”.

Despre discursurile de azi ce sa spun? De un populism gretos afisat cu aceeasi atitudine de “Romania e a noastra inca din 1989 de cand ne-am luat-o si am zis ca a fost vointa poporului. Si nu ne-o ia nimeni, o facem praf pana la ultima bucata, eliberarea din ghearele noastre a fost o chestie temporara, amuzanta”. Peste toate a venit discursul patern al lui Iliescu, discursul care pute a comunism, la fel ca intotdeauna. Comunistul care nu se lasa, comunistul de fier, pastorul intelept al natiunii, tatucul de care are nevoie poporul nostru de vite derutate si, de fapt, nemultumite de libertate, vitele cu nevoia de bici. Ne-a lasat cativa ani sa ne facem de cap, am facut toate prostioarele astea cu integrarea, cu democratia, cu centru dreapta, gata acum, e timpul sa mergem la culcare. El a fost dragut si noi am abuzat.

Ce nu s-a spus despre PSD? S-a spus totul. De zeci de ori, de sute de ori, toata lumea de bun simt s-a revoltat cel putin o data impotriva acestei nenorociri. Dar sa nu lasam uzura sa ne dilueze, sa ne strice luciditatea. In privinta asta nu incurajez armonia, toleranta, iubirea pentru toate fiintele. Nu fiti Zen, fiti insetati de sange, fiti fara mila.

Despre PC? Nu vorbesc despre tarfe care insotesc pe oricine doar pentru diferite avantaje. E plictisitor.

Si cand te gandesti ca astazi as fi vrut sa vorbesc despre stadiul in care se afla limba romana, despre cucoane impaiate care zic ca sunt profesoare, despre prezenta mustratoare, amenintatoare si eterna a domnului Adrian Paunescu in subiect si despre indemnul de rasul lumii, complet neproductiv, tezist si demodat: “sa punem cultura la locul ei”. Vedem noi ce si unde punem, daca scapam cu viata din intoarcerea PSD-ului pe firmamentul central, cu kilometrii de autostrada, salariile marite si cu cele opt stadioane pe care o sa ni le construiasca domnul Geoana cu tot.

~ de confruntadurerea pe 12 iulie 2008.