si-acum notita de la avizier
E al naibii de greu sa construiesti in scris o chestie care sa aiba viata cand e doar usor tampita. E mai simplu, dupa mine, sa creezi firesc si viu chestii serioase, triste, grele, amoroase, dramatice, eliberatoare, revelatoare. E foarte greu sa creezi replici tampite, scrisori tampite, e greu sa redai o situatie de o imbecilitate freatica, nu tocmai evidenta. Nu ma refer la cele vadit imbecile, la alea e mai usor, alea sunt mai ofertante, ma refer la imbecilitatea care nu iti sare agresiv in ochi.
Cred ca am fost invidioasa pentru prima oara in viata mea sau cel putin cred ca asta e ceea ce simt: invidie. Mi-a dat cineva, asa cum va spuneam ieri, o notita lipita la avizierul blocului in care locuieste. Eram exact Antonio Salieri tremurand de invidie in fata partiturilor lui Mozart, ma uitam la foaie si nu imi venea sa cred. “Ne aflam, fara indoiala, in fata unei opere de arta”, ca sa o citez pe profesoara mea de romana din liceu.
Asta scria pe foaie:
“Stimati locatari ai apartamentelor care au vedere la terasa de la etajul 1 (54, 55, 59, 60, 64, 65, 69, 70, 74, 75, 79, 80, 84, 85, 89, 90),
Va informam ca in data de 26 iunie terasa de la etajul 1 a fost curatata de toate gunoaiele aruncate (cutii de conserve, paine, coji de oua, sosete, brazi, tigari, rosii, ciunga, reviste, pahare, sticle de plastic).
La o zi dupa curatenie au aparut bucati de paine (altele proaspete) si o punga cu gunoi inchisa bine sa nu curga mizeria. Indraznim sa credem ca si acestea au fost aruncate.
Rugam insistent ca toate deseurile menajere sa fie aruncate la tomberon si nu pe terasa, in fata ferestrelor locatarilor.
NB. Luni, 30 iunie 2008, au mai aparut pe terasa felii de salam de sibiu si frunze de palmier.
Va multumim”
Lasă un Răspuns