dana budeanu. proasta.

Ma pregateam sa scriu despre ce gasise un prieten la avizierul blocului dar am vazut o femeie atat de proasta la televizor incat trebuie sa semnalez, sa dau cod galben, cod portocaliu, codul codurilor. Las partea cu avizierul deocamdata, aia e joaca de copii, e mangaiere, e geniu.  La emisiunea lui Ion Cristoiu, “Ora presei”, se intampla treaba. Pana acum nu am vazut nimic mai rau decat femei proaste evitand sa dea un raspuns pentru ca nu stiau sa-l formuleze, pur si simplu. Radeau si spuneau “nu ma lua cu d-astea”. Nu au fost cazuri multe. Orice tipa, cat de proasta, a gasit ceva de spus. Si macar nu s-a bagat in chestii periculoase, cu grad de risc ridicat cum ar fi cartile. Nu de citit. E mai rau decat va inchipuiti: domnisoara asta de la emisiunea lui Cristoiu scrisese o carte. Chiar doua dar subiectul emisiunii era una dintre ele care se cheama “Manual de stil. Gentleman”. Se pare ca a scris intai un manual de stil pentru femei si acum “pentru ca cererea a fost foarte mare” a scris un manual de stil pentru barbati. Dana Budeanu o cheama. Cand te uiti la ea n-ai zice ca te asteapta o mare nenorocire. Imbracata frumos, cu un par suportabil, fardata potolit. Vorbea intepat, facea niste grimase stranii, trecea brusc de la o expresie la alta, puncta crizat idei lejere, era in priza si facea un scurt circuit cam o data la zece secunde. Cred ca pentru prima oara de cand ma stiu mi-a parut pana si Ion Cristoiu charismatic, fascinant. Nu stia ce sa faca, saracul. A incercat toate variantele: seriozitate, curiozitate, ironie fina si ironie grunjoasa. Nimic nu o putea opri pe domnisoara Budeanu. Ne tot freca la cap cu ”mijloacele informative si educationale”, ii spusese ei cineva ca asta suna bine sau prinsese ea din zbor povestea asta cu informationalul si educativul. Turuia acelasi lucru cu foarte mici variatiuni si totusi cu greu am inteles ce voia sa spuna: ca nu te nasti cu stil ci stilul se dobandeste, se educa. Prin informatie. Si educatie. Dar asta ati inteles deja, concentrati-va la revelatia pe care tocmai ne-a impartasit-o. Situatia devenea ingusta si sufocanta cand Cristoiu ii punea cate o intrebare. Ea se concentra de ziceai ca o sa-i plesneasca o vena, zambea stresat si dup-aia spunea o tampenie fara legatura cu intrebarea. La un moment dat situatia a scapat complet de sub control. Va spun si cand. Ion Cristoiu a intrebat-o pe domnisoara care e afacerea cu niste adrese “secrete” din Londra, adrese la care poti sa-ti faci haine. Le notase ea in carte. A inceput raspunsul. Fata ne-a spus cum te duci la adresele astea si acolo sunt croitori care iti fac haine asa cum vrei, e mai bine sa le faci asa pentru ca te duci mai rar la croitor decat la magazin si la croitor poti sa-ti faci ce vrei, nu e ca la magazin. Schiopata logica pe alocuri dar am strans toata bunavointa pe care am gasit-o si am zis sa mergem cu totii mai departe, daca tot ne-am adunat. Si a venit deliciul emisiunii. Cristoiu a intrebat-o de ce sunt trecute in carte doar adrese londoneze, de ce nu sunt trecute si adrese pariziene, de exemplu. Domnisoara era pe pozitii, nu s-a intimidat, a tras zambetul de final de intrebare si ne-a zis ca de la Londra a pornit totul, “tot ce tine de conti, duci, regi s-a intamplat la Londra”, tot ce tine de Casa Regala, in general, e de la Londra, in jurul Casei Regale s-au facut croitoriile astea secrete, in alte tari au fost doar imitatii. Ion Cristoiu inspirat si realmente amuzat ii spune: “Si Franta fiind republica… nu s-a dezvoltat”. In vremea despre care vorbea domnisoara, in vremea in care se croiau haine pentru casele regale care nu erau decat una si anume cea britanica, adica. Raspunsul domnisoarei vine, nici nu stiu cum sa spun ca vine: “Da”. Ion Cristoiu trece repede la alt subiect si o intreaba pe Dana Budeanu cine este cel mai bine imbracat politician roman, ea scuipa fara indoiala faptul ca Ion Iliescu. Iar Cristoiu da a doua replica senzationala: “Da’ el e comunist”. Nu se potrivea deloc Ion Iliescu in problema aia cu regii si ducii si contii. La asta cu comunistul domnisoara nu a avut nici o reactie, astepta doar sa treaca disconfortul.

Vreau si eu sa particip la acest vartej dragalas de stil, vreau si eu sa vin cu o poveste romantica in sprijinul acestei domnisoare si povestesc aici despre o fata cu care m-am intalnit si care mi-a povestit cat de groaznic e in Maroc. Trecem peste tampenia ei, tampenia fiintei care vrea hotel curat si servicii decente la Nisipurile de Aur, trecem peste incapacitatea de a celebra un loc ca Marocul. Problema ei era urmatoarea: “De ce sunt atatia francezi in Maroc?”. Iar eu nu am putut sa fiu la fel de inspirata ca Ion Cristoiu si sa-i spun pe loc: “Da, si eu ma tot intreb de ce atatia indieni stiu engleza.”  Sa nu se teama, asadar, domnisoara Budeanu. Nu e singura. Sunt convinsa ca multi i-au cumparat deja cartea si ca multi i-o vor cumpara si de-acum incolo. Si nu ai prea des ghinionul teribil ca cineva sa-ti puna intrebari. De obicei, in Romania, te poti strecura fara absolut nici o intrebare care sa te clatine si demaste.

LATER EDIT: citesc pe Internet ca Dana Budeanu zice ca a studiat Marketing Management la Royal Holloway of London si ca a facut un master in European Business la London School of Economics. E doamna, nu domnisoara, e sotia lui Radu Budeanu. In prezent isi da doctoratul in integrare europeana la University College London. Imi regasesc apoi un minimum de echilibru: “cunoscuta cu predilectie din rubrica de moda a revistei Ciao…”. Ma duc sa ma culc.

 

~ de confruntadurerea pe 5 iulie 2008.