pentru o doamna, fara dragoste si nici macar cu abjectie

Inca de ieri am vrut sa raspund unui mail care m-a iritat teribil dar am ales sa vorbesc despre altceva, asa incat sa dorm peste mail-ul primit ca reactie la post-ul meu cu reclama la bere Bucegi si taierea porcului la romani. Nu pot sa postez un mail primit fara aprobarea celui care l-a trimis, asta ar fi o magarie. Pot insa, zic eu, sa raspund unor chestii de principiu pe care le vreau lamurite, de dragul lamuririi, nu de dragul vanitatii mele. O doamna s-a isterizat (si nu folosesc grabit si inconstient cuvantul) pentru ca m-am legat de traditiile romanesti. S-a revoltat pe intreaga mea atitudine “anti-romaneasca” de pe blog. A scris mult, foarte mult, unsprezece paragrafe, mai exact. Unsprezece. Mi-a spus cat isi iubeste ea tara si cum tineretul (ca mine) nu cunoaste valorile acestei tari. Pana aici mi s-a parut amuzant. Nu m-am suparat. Era atat de ridicol ce sustinea doamna incat nu aveam cum sa ma enervez, chiar daca as fi vrut.

A inceput apoi o explicatie subreda care sustinea ideea ca lupta cu porcul intr-o gospodarie romaneasca este una corecta, egala. Da, este, intr-adevar. Un animal ingrasat fortat, nelasat sa faca miscare, scos apoi dintr-un mediu stramt intr-o curte in care cineva il fugareste si apoi il injunghie… acum imi dau seama ca este o lupta dreapta, fara indoiala. Si spun aproape fara sarcasm ca nu m-ar mira ca romanii sa aiba aceasta perspectiva asupra unei lupte drepte. A incercat apoi doamna sa imi spuna ca ea condamna ipocrizia strainilor de a injunghia “corect” animalele daca tot le mananca. Pe acest principiu, nu pot continua decat spunand ca nu are rost sa ne mai spalam, educam, iubim pentru ca oricum murim, de cele mai multe ori in chinuri. Dincolo de aceasta constatare, vreau sa spun ca nu incurajez, spre exemplu, oameni ca Gordon Ramsay care isi cresc animalele extraordinar de confortabil, le dau nume, le lasa libere intr-o curte enorma si superba, le mangaie, le alinta, ca apoi sa le taie “asa incat copiii sa vada de unde vine mancarea”. Nu vreau sa exageram cu implicarea animalelor in viata noastra, daca tot stim ca le vom omori pentru a le manca. Vreau sa le tratam decent, atat. Macar din egoism si din spirit de conservare: se stie ca un animal omorat in conditii decente este mult mai bun la gust. Oricat mi-as dori eu in momentele mele de idealism nepotrivit, Uniunea Europeana nu este un for umanitar care vrea sa stabileasca armonie pe intreaga planeta. Dincolo de confortul animalului se afla gustul bun, carnea sanatoasa, avantajele pe care un trai decent al animalelor il are asupra sanatatii oamenilor care le mananca.

Asa cum se intampla intotdeauna la romani (ce se va mai enerva doamna ca iarasi vorbesc asa despre poporul dansei care este si poporul meu, in cazul in care doamna a uitat acest detaliu), de la porc am ajuns la iubirea de tara si de la iubirea de tara am sarit cumva (nu stiu cum a adulmecat dansa ca e un subiect la care tin) la Horia Roman Patapievici, pe care doamna mi l-a dat exemplu de om care-si dispretuieste si barfeste tara fara sa plece totusi din ea, “ca sa nu mai auzim de el”. Este limpede ca doamna nu a inteles nimic din ce face, gandeste si scrie domnul Patapievici. Nu a citit nici cartile lui, nu a citit nici macar un interviu intreg cu el. Daca ar fi facut-o, nu cred ca ar mai fi putut scrie un mail cu o asemenea isterie lipsita de coerenta.  Si cred ca ar fi inteles ca, din pacate, domnul Patapievici isi iubeste tara. De-aici si problemele, simplu spus, ca sa inteleaga si doamna despre ce e vorba.

Asadar, mi-am asumat riscul de a fi complet lipsita de haz si inspiratie astazi pentru ca am vrut sa fac clar un singur lucru, de fapt: eu imi iubesc tara si tocmai din aceasta iubire vin, din ce in ce mai des, exasperarea mea, nemultumirea mea.

Cat despre porc, sper ca doamna sa nu il prinda Craciunul asta, sper ca porcul sa fie inventiv si sa evadeze. Pentru ca, recitind mail-ul dansei, imi dau seama ca alta sansa pentru porc nu exista.

* titlul post-ului parafrazeaza titlul povestirii lui J.D. Salinger “Pentru Esmé – cu dragoste si abjectie”

~ de confruntadurerea pe 3 iulie 2008.