care e treaba cu Oana Roman?

Am si eu o intrebare la care nu reusesc sa-mi raspund de ani de zile. M-am straduit cum am stiut eu mai bine si n-am reusit, e una din intrebarile foarte grele: care e treaba cu Oana Roman? Nu acum, nu la o data anume ci in general. Nu stiu de ce nu ma lasa in pace intrebarea asta. Bineinteles, ma intereseaza tipologia, nu doar persoana in cauza, o tipologie aparte in Romania, recunosc ca iese zdravan in evidenta. Ea a studiat PR la Sorbona, asta am inteles, asta e limpede, ne-a zis din cand in cand, mai ales cand venea vorba despre ceva in domeniu. A fost cu Cornel Pasat. Si asta e destul de clar. I-am vazut impreuna la emisiuni, ea incerca sa dea impresia ca sunt foarte indragostiti si uniti, el ne tot freca la cap cu proiectele lui, cu spectacolele lui. Aveau si un caine mic. Negru, parca. Ea parea sa se ocupe de PR pentru spectacolele lui si pentru el, in general. Nu-i nimic rau in asta, fata il iubea, nu e rau sa-ti sustii barbatul. Aparea foarte des la televizor, cu el sau fara el. Niciodata nimeni nu o baga in seama, ea tot incerca sa castige putina afectiune. De la Cornel Pasat, de la cine mai era prin emisiuni. Nu am inteles niciodata de ce un om cu educatia ei, cu ereditatea ei si-ar putea indoi in repetate randuri coloana cersind afectiune prin emisiuni de tot rahatul, de la persoane de tot rahatul. Mi-a dat senzatia ca nu pretuieste deloc ce are si ce este, a vrut tot timpul sa fie altceva decat e, nu a incercat niciodata sa joace un rol potrivit. S-a bagat intr-o lume in care trebuie sa arati bine si in care daca nu arati bine nu valorezi mare lucru, s-a bagat in mijlocul barbatilor care aveau la indemana tipe care arata trasnet. Stiu, poate nu au sufletul si mintea Oanei Roman si alte clisee lacrimogene deloc potrivite in context. De ce ti-ai face asa ceva? Sa te bagi in mijlocul lumii mondene din Romania, sa te cuplezi cu un stripper, sa stai toata noaptea in cluburi, sa te imprietenesti cu fotomodele… de ce ti-ai face asta cand stii ca in toate situatiile astea nu vei face decat sa-ti accentuezi complexele si sa pari un nimic in ochii tai? Nu o sa fii decat fata de treaba, cea mai rea pozitie posibila, cea mai paguboasa, ce sa mai. A fost la un moment dat o emisiune cu Pasat prezentator si cu Oana Roman ca parte dintr-un juriu. Tipi si tipe faceau striptease si un juriu le dadea note. Oana Roman era geloasa pe orice compliment iesea din gura lui Pasat, il tot mustra mamos si posesiv, se tot agata de el, era dureros, pe cuvantul meu. Si la finalul emisiunii dansa si ea pe-acolo cu unii si cu altii, facea pe vesela. Dar nu o cred. Si ii mai spun ceva: intr-un mediu mai potolit, cu oameni care stiu ca Sorbona nu este o marca de bere, nu ar fi trebuit sa fie vesnic miloaga si nebagata in seama. Se gasea un poet sarac sa se indragosteasca de ea pentru valorile interioare si fara sa o compare cu fotomodele si stripperite, se gasea un amarat cu care sa se plimbe si ea de mana printr-un parc, se gasea, ii garantez. Dar ea a vrut sa fie clubberita. Si cu stripperi. Si la evenimente mondente. A vrut sa fie vedeta. Vad ca nu se lasa. A aparut la emisiunea lui Morar, il secondeaza. Nu stiu exact ce face. E punctul de vedere feminin, criticul de mondenitati, zau ca nu inteleg, nu fac pe nebuna. Ideea e ca nici aici nu obtine afectiunea dorita. Spre marea mea rusine, m-am gandit ca o va pune pe ganduri ridicola iesire din peisajul familial a lui Petre Roman, m-am gandit ca cel tarziu atunci o sa se duca singura sa se plimbe intr-un loc auster, genul de loc in care iti bagi mintile in cap, genul de loc in care te aduni si intelegi ca trebuie sa iesi din cacat. Nu, ea s-a dus tot in cluburi. Si a complimentat diferite fotomodele pentru silueta lor.

Am avut o colega care era amica baietilor, fata de treaba, tipa de gasca, ducea mancare tuturor ratacitilor, ii ajuta, le impresaria trupele pe gratis, se imbata cu ei si ei ii plangeau pe umeri, ea era intr-o permanenta cura de slabire si imi spunea ca e singura pentru ca e “exigenta”. Eu ii spuneam sa inceteze cu ajutatul tuturor tampitilor, o rugam sa se retraga un pic din mijlocul gastii asteia hulpave care o punea la treaba cu orice ocazie. Ii spuneam ca nu o sa se indragosteasca nimeni de ea asa cum viseaza daca nu se trezeste cumva din toata aiureala. Imi spunea ca gresesc, ca baietii o iubesc toti si ca “prea sunt dura”. Eu vedeam ca fata nu se simte bine, vedeam ca e ceva imputit la mijloc, ca e o tristete mai mare decat cele obisnuite. Am renuntat sa ma mai vad cu ea pentru ca imi facea foarte rau sa o vad fraierita si disperata latent incontinuu. Peste un an mi-a scris un mail. Si in mail imi povestea ca a fost la Vama Veche si ca, in sfarsit, a facut dragoste cu un tip misto de tot, aratos, persoana publica, nu oricum. Si ca, dupa o noapte (cum o fi fost, ca nu mi-a dat cine stie ce detalii), ea s-a trezit visatoare, sub efectul celor intamplate si l-a intrebat pe ala de langa ea ceva penibil, gretos si ieftin: “De ce m-ai ales tocmai pe mine? De ce eu?”. Si a primit raspunsul care a trezit-o pentru totdeauna, acum e in regula fata: “Pentru ca eram curios cum e sa te culci cu o grasa”. Nu vreau sa spun ca Oana Roman e grasa, arata bine acum si nu ma bag in chestia asta cu kilogramele, nu asta ma intereseaza. Vreau sa spun ca nu stiu cum sa facem sa se trezeasca si sa iasa dintr-o lume in care nu va face decat sa se compare inutil si frustrant cu oameni din alta liga. Una mult, mult mai joasa decat a ei. Doar ca ea nu are cum sa vada asta daca nu se ridica un pic deasupra peisajului. Valabil, evident, pentru oricine petrece prea mult timp in liga nepotrivita.

~ de confruntadurerea pe 2 iulie 2008.

7 Răspunsuri to “care e treaba cu Oana Roman?”

  1. Stii ca m-am intrebat si eu asta, de cateva ori?! Ce cauta ea toata ziua la tv? In lumea aia, pe care, se vede de la o posta ca nu se muleaza deloc bine. Tu o prezinti ca o persoana smart… mie nu mi se pare. Si… Sorbona e un club de noapte din Mamaia, nu e marca de bere! :) Sa sti ca intotdeauna o sa fie oameni dintr-astia. Care arata ca magarii intre oi in cercurile in care se invart, dar nu pleaca de acolo, pentru ca eventual in visul din copilarie se vedeau in respectiva lume. Mari ajungand, daca li se da cheia incaperii din vis, intra si stau acolo. Si nu cred ca asta e neaparat un lucru rau… a sta unde-ti doresti, chiar daca nu te potrivesti.

  2. Foarte trist ca asta sa fie visul din copilarie. M-am gandit ca e aiurea sa ma tot intreb de ce nu pleaca din lumea asta daca isi doreste sa fie in ea… in fond, ai dreptate, nu e rau sa faci tot posibilul ca sa stai acolo unde-ti doresti. Doar ca uneori imi da impresia ca e foarte amarata si calcata in picioare. Si nu stiu cat ar trebui sa suporti, fie si pentru visul din copilarie. Vad ca ea are totusi pielea destul de rezistenta, nu se lasa. Poate ca ea nici nu sesizeaza ca este nepotrivita si atunci… ce rost are sa mai sesizez eu? O lasam acolo unde vrea ea sa fie si gata.

  3. Sorbona (Sorbonne) e o universitate foarte cunoscuta din Franta, poate cea mai cea. :) Na, nu stiu de ce am zis asta.

  4. M., chiar ma intrebam daca ma mai citesti. Mai ales ca folosesc alineate dupa ce mi-ai scris tu prima oara. Ai contribuit la blog-ul meu, ce mai, treaba e limpede.

  5. Da, te mai citesc… poate pentru ca ma mai citesc si pe mine prin carticica asta.
    Cred ca de fapt noi ne cautam in altii si, atunci cand gasim astfel de bucatele, ramanem si ne place. E un oarecare narcisism in asta?

  6. Am zambit cu atat de multa placere cand am citit intrebarea ta legata de narcisism. Eu am incredere in narcisism, nu il condamn nici o clipa. Narcisismul ca motivatie imi pare atat de putin ipocrit, ma simt foarte confortabil cu el. Asa ca nu puteai sa imi dai un motiv mai bun si mai imbucurator pentru a ma citi.

  7. “don’t read beauty magazines,they will only make you feel ugly” e vorba unui cantec absolut delicios,dar al carui nume imi scapa acum

    O spun cat se poate de cu capul plecat,am fost si eu ca Oana.Nu la Sorbona,si nu Roman,dar in cercul nepotrivit de oameni.Diferenta e ca la mine povestea s-a sfarsit cand am intrat a9a,la ea dainuie…Scuza mea e ca la momentul respectiv nu aveam alte standarde si banii si fitele erau singurele criterii de diferentiere(mda,la copii de 12 ani…)Degeaba incercau ai mei sa-mi explice,eu nu puteam sa inteleg(o glumita spune ca inginerii sunt precum niste caini-cu privire inteligenta dar incapabili sa se exprime,asa si ei:)

    Singura mea explicatie ar fi ca un stil de viata ce iti reneaga dreptul la orice fel de traire interioara,este,pana la un punct,un mod foarte confortabil de a trai.Iar multi nu vad acel punct,vad doar confortul.A.si uneori renumele unei facultati nu e de ajuns pentru a-ti crea si un statut…sufletesc,nu doar unul social si material.

Lasă un Răspuns