sa prindem si noi ceva actiune in Ferentari
Daca la noi nu se poate face inca treaba care se face la New York si anume sa platesti o firma care sa te rapeasca in mijlocul noptii asa incat sa mai iesi din amorteala si sa simti ceva, orice, gasim surogate care sa ne mai scoata din linearitate, ne luam si noi adrenalina de unde putem, nu facem nazuri. M-am dus cu tipul meu in Ferentari. Auziseram ca e nasol, ca nimeni nu se duce acolo, ca nimeni n-a fost, ca o patesti, ca e alta lume. Daca e alta lume, ma bag. Si ce-i aia “e nasol”, ce-i aia “o patesti”? Sa vedem si noi, sa tragem in piept niste aer mai tare, sa ne miscam fundurile in mijlocul pericolului. Ne-am dus cu masina, recunosc. Dar nu va imaginati ca am gonit ca niste lasi. Nu, nu. Am mers incet ca o patrula de politie, sa vedem tot ce e de vazut si sa dam ocazia unei pietre, unei flegme, unui atac cat de mic acolo. Era intuneric, asta am observat inca de la inceput. Un fel de conglomerat de santuri intunecate, cu mai mult gunoi decat in restul orasului. Asfalt… uneori da, de cele mai multe ori nu. Acolo unde nu era asfalt erau niste ridicaturi de pamant bine batatorit dealtfel, te cam zdruncina masina cand trecea peste ele dar am mai patit-o si in alte zone. Era un afis care zicea “vand plase sudate si rapitz”. Deja incepea sa-mi placa, asta cu “rapitz” e noua pentru mine, n-am vazut-o in alte zone. Undeva in departare se vede o lumina asa ca mergem catre ea, ca asa am inteles ca se face cand mori. Biserica Crestina Baptista. P-astia i-au “fraierit” mai usor, in alte cartiere veneau toti fanaticii si spuneau ca nu e bine, trebuie sa fie ortodoxa treaba. Se vede o masina de politie, ajungem si noi langa ea, e ceva cu cafteala dar nu cine stie ce. Se bat unii, cred ca s-au batut ca lumea mai devreme, acum sunt doar ametiti de bataie ca stau a paguba, unii cu sange pe corp si altii fara. Incepe sa merite calatoria. Parca simt un pic de teama sau macar un disconfort care s-ar putea transforma in teama daca isi dau si oamenii astia mai mult silinta. Pai, o data vin si eu la dansii in cartier si dansii ce fac? Se bat un pic si dup-aia stau cu priviri miloage si obosite in fata politiei? Mai mergem, nu renuntam asa usor. Ne-a zis cineva ca se poate arunca un copil in fata masinii ca dupa aia sa-ti ceara parintii despagubiri. Bine si asa. V-am spus, nu suntem pretentiosi, actiune sa fie. Peste nici un minut vedem o buseala. Pare grava, ca e si politie, e si salvare si sunt si domnii (poate sunt si doamne) de la SMURD. Se strange lumea din cartier, toata lumea mai mult goala decat imbracata se grabeste catre accident, avem ocazia sa privim intreaga comunitate datorita accidentului. Ajungem langa el si ne uitam si noi scurt, discret: doua masini lovite, una dintre ele e Dacie papuc si e facuta praf. Inauntru e un domn. Nu cred ca mai e cazul de salvare. Trebuie doar scos de-acolo. Vad un domn elegant de la SMURD care isi pune niste manusi de plastic. Are o tinuta demna, preocupata, occidentala, nu am mai vazut asta in Romania. Da intregii situatii nota dramatica pe care ar trebui sa o aiba, nu mai este doar un spectacol accidentul, el imprima seriozitate intregii chestii. Plecam. Cand sa iesim din zona vedem duba din poza. Speram ca domnul din ea e viu. Om fi strans destul, ne-om fi incarcat destul pentru a ne misca prin oras cu mai multa pofta si recunostinta? Mergem catre oras dar diferentele nu sunt prea mari. Bezna completa e si pe Caderea Bastiliei. Periculosi cu fete de vita sunt si la toate cafenelele din Dorobanti doar ca sunt putin mai imbracati decat cei din Ferentari si fura din Germania acum, nu din Romania. Futu-i maica ma-sii. Am irosit benzina degeaba. Trebuia sa ne plimbam, ca de obicei, prin cartiere mai norocoase decat altele si aveam parte de aceeasi experienta. Daca aveam rabdare prindeam si cafteala si buseala.
Lasă un Răspuns