dezgustatorul “a calatori cu orice pret”

Despre dezgustatorul “a calatori cu orice pret” vreau sa vorbesc astazi. Am citit prima oara cele puse intre ghilimele cu multi ani in urma, in jurnalul lui Cesare Pavese. El scria in jurnal ca este mult mai multa rutina in a-ti dori sa traiesti cu orice pret experiente decat in drumul cuminte, disciplinat pe care mergi cu intelepciune si convingere. Dadea ca exemplu de experienta cu orice pret acest “a calatori cu orice pret”. O sa-l adaptez la ce vad in jurul meu astazi. Vad foarte multi oameni care vor sa bifeze capitale, mai ales capitale. Nu au mare interes pentru capitale “modeste” sau pentru orase care nu sunt capitala, nu au interes sa descopere locuri pe care nu le-a descris nimeni in discutiile intre prieteni. Nu sunt calatorii romantici care pleaca doar cu un rucsac si bat intreaga lume cu trenul, nu sunt nici toapele supreme care aleg o vacanta all inclusive in Turcia. Ma refer la cei care sunt prea cu nasul pe sus pentru a calatori cu trenul sau pentru a alege o vacanta all inclusive dar cu prea multa pofta de a-si manca de sub fund pentru a calatori cu stil. Mediocrii, despre ei vorbesc si tot vorbesc. De data asta la capitolul calatorii. Au o masina de cacat dar e straina. Are, de cele mai multe ori, motorizare diesel. Dar nu iti spun asta, te prinzi tu singur. Pleaca dimineata la sase si merg, in cel mai bun caz, non-stop de la Bucuresti la Budapesta. Fac plinul in Romania, dincolo de granita nu stii ce gasesti, oamenii sunt rai. Cad in extaz privind satele unguresti. La Budapesta lesina de placere. Cat despre autostrazile ungurilor… il auziti pe Mircea Badea ca nu mai conteneste sa le laude. Se blocheaza in Ungaria, nu cred ca le merge vitezometrul aprecierilor mai mult de-atat. Ungaria e excelenta, mai departe nu mai au registrul necesar pentru a incadra ceea ce vad. Dar trebuie vazut, ce sa mai. Nu spun niciodata la ce hotel stau, iti spun “ce conteaza, mai?”, nu iti spun niciodata unde si ce au mancat, asta e “plictisitor, aproape vulgar”, stramba din nas cand ii intrebi de cafenele, ei au vizitat muzee, nu le-a ars de cafenele. Au mers cu haine comode si oribile (la noi acesti doi termeni coexista entuziast, din pacate) de dimineata pana seara, cu hoarde intregi de alti turisti cretini si au vazut “ce trebuie vazut”. Cu harta in mana. A fost “pe cultural” treaba. Dupa acest chin al bifarii s-au oprit in piata principala si au baut un suc. Scump da’ ce sa faci daca ti-e sete? Sunt oamenii care spun ca mi-ar fi trimis un sms sa ma intrebe ce cafenele dragute sunt in München dar au gasit atatea in Marienplatz incat sms-ul nu isi mai avea rostul. Oameni care nu ies din turma, din drumul batatorit al turismului, oameni care pozeaza pana si primariile, oameni care isi fac poze cu monumente in spate, stiti despre ce vorbesc. Daca se pozeaza la o masa, sunt sleiti de puteri si transpirati, sunt dupa o zi de alergat si neinteles nimic din spiritul tarii in care se afla. De obicei nu stiu nici o limba dar cred ca stiu engleza. Nu o iau niciodata pe stradute neumblate, nu se indeparteaza de centru (in afara de momentul in care se duc la hotel sau la prietenii la care stau – si atunci se indeparteaza rau de centru), nu se plimba calm incercand sa inspire atmosfera locului. Sunt oameni care nu stau niciodata la hoteluri din orase mari dar nu spun limpede asta, le e rusine. Daca se nimeresc vreodata la un hotel cat de cat cunoscut, povestesc ani in sir despre el. Restul e rusine si tacere. Dar cu coada sus. Nu ii intereseaza un sat superb din Franta, nu ii intereseaza Belfast-ul sau Bratislava, de exemplu, pentru ca nimeni nu ar vrea sa auda povesti despre locurile astea. Cand pleaca in alte tari, se intorc cu pretentii absurde si penibile, fac scandal catorva vanzatori, povestesc cat de bine decurge traficul in alte tari, nu isi explica de ce parcheaza cineva pe locul lor platit la primarie, constata ce scumpa e viata in Romania. Devin toti Madame Bovary. Au o experienta care-i scoate un pic din marunta existenta si raporteaza incontinuu totul la aceasta experienta doar ca sa justifice batul in fund si nervii, neimplinirea pe toate planurile. Apoi, la urmatoarea vacanta, se duc in Bulgaria. Macar acolo ai liniste, nu te mai chinui sa pari occidental si nici nu te intorci cu frustrari mai mari decat cele cu care ai plecat.

~ de confruntadurerea pe 22 iunie 2008.