am laudat fizic un barbat

Pentru ca ma plictiseam intr-o discutie si pentru ca ma enervasera tipii de la masa, am inceput sa fac ceva ce nu ar trebui sa fie considerat iesit din comun sau jignitor. E ceva firesc, tine de egalitate, de normalitate, de echilibru, mi-am zis. Am inceput sa laud un barbat. Nu era o discutie intre fete, era o discutie intre fete si baieti si eu laudam un barbat. Fizic, nu mental. Ca mentalul am vazut ca nu mai trezeste gelozii prea multe in ziua de azi. Nu imi sta in fire sa fac asta, am invatat de la mama ca nu este politicos sa lauzi un barbat in prezenta altuia. Dar enervandu-ma si plictisindu-ma am calcat scurt in picioare pana si ce imi spusese mama in aceasta privinta. Asadar, hodoronc-tronc, intrerupand discutia care tocmai se purta, am zis: “bai, il stiti pe tipul ala?”. Si am inceput sa spun, fara sa mint, tot ce gandeam eu despre barbatul in cauza. Ca are niste picioare lungi, subtiri dar musculoase. Ca are o talie foarte mica si ca are un abdomen perfect, ca are o piele fara defect, de o delicatete remarcabila. Ca are buze cu o forma spectaculoasa si cu o textura la fel. Ca are clasa. Ca are un mers demn si elegant. Ca are muschii la maini absolut superbi, ca are degete lungi si frumoase, ca are un fund mic si bine format, ca este o minune, pur si simplu. Cam dupa fiecare constatare barbatii de la masa incercau sa ma intrerupa: “ma, mie imi plac femeile, nu stiu daca stii”, “chiar vrei sa vorbim despre asta?”, “da’ ce te-a apucat, ma, cu asta?”. Incetul cu incetul s-au enervat serios, au inceput sa scoata si ei din maneca laude incropite despre anumite fete, au devenit nelinistiti pe scaunele lor. Iar eu nu m-am lasat, am continuat spunand ca tipul a fost gimnast si apoi dansator si ca asta explica, probabil, printre altele, armonia corpului. “Va dati seama cat de misto trebuie sa fi aratat asta in costum de gimnast?”. Nelinistea la masa crestea. Barbatii nu voiau sa auda ca exista un tip atat de misto, majoritatea il stiau si atunci nu puteau sa se consoleze cu ideea ca exagerez. Ciudat este ca nici femeile nu pareau prea bucuroase. Ele erau obisnuite cu o chestie pe care am intalnit-o numai in Romania: cu discutarea la nesfarsit a calitatilor sau defectelor femeilor, nimeni nu comenteaza fizic un barbat, nimeni nu discuta in detaliu fizicul barbatilor. Fundul, picioarele, pielea, parul, dintii, daca pare bun de incercat la sex macar o data sau nu. “Ar merge de cateva ori” am incheiat eu monologul despre tipul pe care-l laudasem, simtind ca mi se strepezesc dintii pentru scarbosenia imbecila pe care m-am fortat sa o spun doar ca sa imi inchid rotund ideea. “Si voi fetele spuneti asa?” m-a intrebat unul dintre baietii de la masa. Parea vadit ingrijorat. Enclava masculina de comentarii despre sani, picioare, sex capatase o fisura, discutiile despre detalii fizice misto si sex in consecinta nu mai erau doar ale lor. In plus, tipul tocmai aflase ca defectele fizice ale barbatilor nu sunt niciodata trecute cu vederea de catre femei. Asa cum nici calitatile fizice nu sunt. Deodata nu mai erau barbati cuceritori si femei cucerite ci un morman de cuceritori de ambele sexe in care nimeni nu mai are rabdarea si docilitatea de a fi ales ci alege. Cantarind la rece fiecare por, fiecare kilogram in plus, fiecare fir de par, fiecare decolorare a pielii, fiecare bucata lipsita de elasticitate si rarele bucati care se apropie de perfectiune.

~ de confruntadurerea pe 12 iunie 2008.