cum sunt cehii

Cautand recenzii ale unui film a carui actiune se petrece in Praga, am descoperit, mai ales in recenziile criticilor americani, un punct de vedere comun referitor la poporul ceh si anume cel ca cehii sunt reci, prost crescuti, de cele mai multe ori de-a dreptul ostili. Mi-am amintit ca acelasi lucru il citisem si in comentarii despre Praga, despre oamenii si serviciile acestui oras inainte sa merg acolo. O spun si aici pentru cei care poate citesc acest post cu gandul de a merge la Praga. Am vazut o mare parte a lumii si am petrecut zile, saptamani, luni superbe in multe tari. Imi amintesc cu amuzament snobismul gretos al unei amice care mi-a spus ca i-a placut Praga la inceputul calatoriilor ei, cand “avea mai putine exigente”. Ei bine, eu am vazut Praga la mijlocul calatoriilor mele si am simtit poporul ceh ca pe cel mai delicat si rafinat popor. Frumusetea lor fizica este remarcabila, intai de toate. Absolut remarcabila. Nu am nici o indoiala ca cehii sunt cel mai frumos popor pe care l-am vazut pana acum. Atat barbatii cat si femeile te impresioneaza prin frumusete. Par blond nisipiu, ochi mari de un albatru inchis si intens, timiditate adorabila, gratie in fiecare miscare, totul pare un spectacol de balet, nu viata intr-o metropola. Viori carate in spate, oameni exersand la pian zi si noapte, oameni indragostiti care se ating intr-un fel care-ti misca fiecare bucata din tine. Nimeni nu iti zambeste fals, nimeni nu mimeaza politetea de dragul unui bacsis sau pentru ca a fost invatat de sistem, comunicarea este naturala sau nu este asa ca incep sa inteleg de ce americanii sunt atat de speriati de cehi. Si am inteles foarte bine si de ce sunt cehii foarte speriati de americani cat timp am locuit in Praga. Imaginati-va un oras linistit, gratios, discret, un oras auriu plin cu oameni fragili si frumosi. Iar acum imaginati-va hoarde intregi de americani beti urland si accentuandu-si ridicol dezlantuirea, asteptandu-se sa gaseasca numai bordeluri, fete pregatite sa le ofere orice pentru cativa dolari, baruri in care sa se imbete, strazi pe care sa le poata intimida cu presupusa lor distractie. Imaginati-va si furia lor in clipa in care descopera ca nu exista nimic care sa le gadile asteptarile. Praga este realmente sub un asediu al turistilor americani. Sub asediul turistilor de orice fel dar americanii sunt cei mai deplasati. Daca cineva vrea sa vada Praga trebuie sa mearga in afara sezonului turistic pentru ca altfel va simti doar neputinta si deznadejde vazand un oras intreg batjocorit de americanii scapati de sub sistemul lor atat de bine pus la punct. Poate ca, intr-adevar, cehii sunt uneori distanti cu americanii, poate ca au obosit sa-i vada urland, cantand ca pe stadion, fluierand, ragaind, vomitand in minunea lor de oras. Poate ca au devenit ostili pe alocuri pentru ca nimeni, nici macar un popor de blandetea cehilor, nu ar trebui sa stea nepasator la un asemenea tratament. Poate ca pe americani, la fel ca in multe situatii, ii deranjeaza lipsa de servitute explicita din partea cehilor si faptul ca acestia din urma isi pastreaza identitatea si coloana vertebrala in orice contact, in orice discutie. Eram intr-un restaurant din Praga si, la un moment dat, a intrat un turist american. E foarte greu sa gasesti un loc in care sa nu intre americani dar gasesti locuri in care intra mai putini decat in restul locurilor. Americanul intra, nu saluta si intreaba una din chelnerite: “Where is the center of town?”. Iar chelnerita indrazneste sa-i raspunda: “Sir, you are in the center of town”. Americanul se irita vizibil si spune agasat: “Yeah, but where are the monuments?”. Probabil ca atitudinea asta in combinatie cu cele amintite mai sus pot transforma pana si cehii in niste fiinte nepoliticoase.

 

~ de confruntadurerea pe 8 iunie 2008.