distractie sa fie

Ca de fiecare data cand Corneliu Vadim Tudor apare undeva, nu stii ce sa te ingrozeasca cel mai tare la aparitia lui. La fel a fost si in cazul aparitiei lui Vadim la TVR1, in dezbaterea finala dintre candidatii la Primaria Capitalei. Nu stiu ce sa aleg. Sa aleg faptul ca Vadim urla congestionat si zburlit? Nu, asta nu mai e socant. Sa aleg ca i-a spus lui Dragos Bucurenci ca arata ca o maimuta si ca publicul, in loc sa sanctioneze prin tacere mitocania, a ras in hohote? Nici asta nu mai e ceva deosebit la noi. Sa aleg ca Vadim era pornit pe a se lega si de orientarea sexuala a lui Bucurenci devreme ce l-a amenintat cu un inceput de fraza: “Pleaca din emisiune daca nu vrei sa afle poporul roman…”? Bucurenci pleaca dar groaza mea abia incepe. Vadim incepe sa raga, ca intotdeauna, pe teme fara legatura cu emisiunea iar Liviu Mihaiu ii spune adevarul pe care nimeni nu pare dispus sa-l mai ia in seama: “Dumneata reprezinti paradigma slugilor Securitatii”. Pentru romani nu mai conteaza, deja subiectul cu Securitatea este fumat, nu mai prezinta interes, romanii s-au plictisit de el. Asa cum am spus cand am deschis acest blog, orice adevar nerecunoscut si nediscutat se va razbuna urat. Asa cum refuzam sa discutam despre moarte, depresie, pasiune, la fel refuzam sa discutam despre oroarea Securitatii si despre faptul ca nu am rezolvat cine stie ce (ca sa ma exprim bland) in privinta acestui trecut/prezent monstruos. Daca cineva ii spune cuiva ca arata ca o maimuta, romanii inteleg. Daca cineva ii spune cuiva ca reprezinta paradigma slugilor Securitatii, deja romanii sunt depasiti sau dezinteresati. Nici macar nu cred ca mai inteleg la ce se refera cei ca Liviu Mihaiu si nici nu vor sa afle. Apartenenta la Securitate e o chestie care aparea des in legatura cu unii oameni, nu prea intelegeau romanii de ce se tot insista pe ea, acum parca apare mai rar dar, cand sa fie si romanii linistiti, mai vine un dement din asta ca Mihaiu si le strica dispozitia relaxata. Asadar, ce s-a intamplat de cand Horia Roman Patapievici ii ruga in Parlament pe cei din jur sa remarce ca Vadim tocmai comite un abuz comportandu-se in halul in care o facea cu ocazia condamnarii comunismului? Nimic. Aproape de fiecare data cand deschizi un subiect serios de fata cu romanii ideea care se contureaza repede este “nu am putea vorbi despre ceva vesel?”. Nimeni nu mai vrea sa auda de problemele trecutului care s-au amestecat atat de abil in varza prezentului. Nu am putea sa nu spunem niciodata adevarul in nici o privinta? Ar fi atat de simplu si de frumos. Nu ar putea si cei care inca mai vor sa afle si sa spuna adevarul sa se potoleasca? Distractie sa fie. Ca in rest, am suferit destul.

~ de confruntadurerea pe 2 iunie 2008.