m-am suparat incet dar sigur

Poate era mai simplu ca blog-ul sa fie doar despre moarte fizica si ceea ce lasa ea in urma ei. Devine complicat insa. Devine un blog care vorbeste despre moartea inceata care nu deterioreaza fizicul cine stie ce dar care transforma oamenii in niste vite. Am primit un scurt raspuns la post-ul “vreau sa fiu gay” si cu obisnuitul meu respect pentru fiecare intrebare sau raspuns am studiat atent blog-ul domnului care imi scrisese. Am trecut cu greu peste comparatia fortata si obsesiva intre justificarile nazistilor si cele ale homosexualilor de a fi ceea ce sunt, am trecut cu greu peste vehementa de tip Corneliu Vadim Tudor, simteam ca ma sufoc din lipsa de toleranta si deschidere si deodata nu am mai putut sa trec peste o bucata din blog si anume peste cea legata de Gabriel Liiceanu si noul apel catre lichele. Citez din blog-ul domnului:

“Liiceanu recidiveaza cu un nou apel catre lichele. Primul lucru care-mi vine pe limba: Ho, domnule Liiceanu!

• Mai usor cu lichelele cand tu sustii licheaua care a instrainat Flota
• Mai usor cu lichelele cand iti publici apelurile in ziarul unei lichele
• Mai usor cu lichelele cand primesti esalonari de taxe de la stat. Daca taica-meu intarzia cu rata la masina ii luau domiciliul
• Mai usor cu lichelele cand retragi carti de pe piata ca in vremea comunista

Evident, raspunsurile nu au intarziat sa vina. “Domnul presedinte” si expert in echilibristica Ion Iliescu a sunat la ziarul Cotidianul si a spus: “Asistam la mentinerea lichelelor sau la perpetuarea unora, precum domnul Liiceanu, care continua sa perturbe ordinea in tara.”

La 5 minute mai tarziu, dupa un puseu de ras cinic, am reusit sa vad si raspunsul lui Liiceanu: “Iliescu a pus civili, i-a inarmat si i-a pus sa macelareasca oamenii din Bucuresti.”

Deja incepe sa sune a o cearta copilareasca cu “ba pe-a ma-tii”.”

Si ma intreb, la fel ca in fiecare zi: cum poate o mare parte a acestui popor sa treaca o constatare corecta, o constatare ce descrie oroarea dezvoltarii societatii romanesti pe un fundament putred si revoltator, la capitolul “cearta copilareasca”. Ignor partea cu “ba pe-a ma-tii” pentru ca nu am auzit niciodata o cearta “copilareasca” in asemenea termeni.

Pana cand vom trata putinii oameni care mai au adevarul ca preocupare (cam cati sa mai fie…doi, trei, hai sase, sapte) ca pe inca niste certareti din peisajul romanesc? Da, Iliescu a pus civili, i-a inarmat si i-a pus sa macelareasca oamenii din Bucuresti. Ce este atat de amuzant si copilaros in a spune asta si de ce alegem sa uitam asta, la fel cum alegem sa uitam multe alte lucruri care constituie identitatea noastra subreda si incarcata de minciuna?

~ de confruntadurerea pe 27 mai 2008.