cu sanse de a scapa
Sunt la stop. In masina. Ca de fiecare data cand sunt la stop in Bucuresti, incerc sa nu ma uit in jur. Ma indispune. Vad zilnic cocalari grasuni cu bluze prea stramte pentru grasimea lor, le vad ochelarii topesti de soare, le vad fetele de cretini privind in dreapta si in stanga incercand sa injoseasca pe cineva cu privirea. Privirea aia de “ma pis pe tine, sunt stapanul orasului, nu imi poate face nimeni nimic”. Ultimele doua chestii cred ca sunt adevarate. Ei bine, sunt la stop si ma uit in fata, ca nu cumva sa-i vad pe cei despre care tocmai am vorbit. O sa-i aud insa cand se face verde. Ei pornesc scrasnind, de cele mai multe ori de nervi ca nu te-ai uitat la ei si ca nu au putut sa-si marcheze teritoriul. In fata mea e trecerea de pietoni si vad un cuplu tanar. El toapa obisnuita romaneasca: in pantaloni trei sferturi, tricou rosu cu mult poliester. Mulat pe burta foarte mare. Grad de obezitate: 2, zic eu. Slapi in picioarele scarboase si murdare, parul negru dat cu gel mult. Fata traverseaza la o oarece distanta de el. Asa umbla perechile in Bucuresti. Barbatul plin de nervi dispretuindu-si femeia si mergand departe de ea iar ea cu ochii in jos. Se face verde pentru masini iar el o impinge foarte tare pe ea cu o expresia scarbita, plina de ura, cu expresia pe care o vad la taranii romani cand isi lovesc caii. Ea se impiedica de bordura si isi mentine cu greu echilibrul. Pentru mine nimic nou. Inca o scena primitiva, monstruoasa in Bucuresti. Insa deodata apare ceva nou. Si cu toata incercarea mea de fi politically correct, va spun cu pofta rusinata ce vad: ea se intoarce si ii trosneste una peste fata cu geanta. O data, de doua ori, de trei ori. Ia uite la ea: frumoasa, mult prea frumoasa pentru el, cu un corp armonios si suplu. Adaug: cu sanse de a scapa din mizeria relatiei. Il pocneste in continuare. Deschid geamul: “Daca mai faci o data asa, te omor, futu-ti mortii ma-tii” ii zice fata toparlanului. Inchid geamul. As vrea sa o privesc in ochi si sa-i zambesc. As vrea sa stie ca e pe drumul cel bun.



Lasă un Răspuns